VISE: ÎNŢELESURI UNIVERSALE PROFUNDE

Idee principală: Cu ce rămânem în amintire din activitatea astrală din timpul somnului, ne putem remodela atitudini, înclinaţii, tendinţe, obiceiuri, creaţii, dar şi întărirea relaţiilor cu lumea astrală, pe care o folosim periodic în timpul vieţii fizice, relaţii bazate pe încredere şi înţelegerea devotamentului universal. 

Ceea ce numim în mod frecvent vise sunt aminitiri ale unor activităţi derulate în timpul somnului: pe timpul unor activităţi distincte cu scop de odihnire a corpului fizic, de regenerare a acestuia şi de recuperare a vibraţiei pierdute în timpul activităţilor derulate cu corpul fizic: acţiuni, stări emoţionale, gândire derulate în timp de trezie. 

Nu sunt numai o activitate electrică a creierului, aşa cum spun surse care nu doresc să recunoască decât o singură existenţă şi activitate umană, provenind de la un singur corp – corpul fizic. Nu avem doar un singur corp – corpul fizic, ci un sistem corporal de o complexitate uriaşă, care au legături stabile cu alte feluri de corporalităţi, aflate în alte universuri: şi spirituale, şi materiale (se poate studia, dacă se doreşte, capitolul „Sisteme Spirituale”).

Ele pot fi, sau nu, activităţi despre care avem cunoaştere în timp real:

1. Vise induse în mod conştient – numite „vise lucide”: de fapt activităţi astrale conştiente, ştiind bine că somnul este de fapt o trecere a conştienţei spiritului în concentrare de la corpul fizic la corpul astral – corp cu o vibraţie mult mai mare decât a corpului fizic: le mai numim călătorii astrale, în care se pot derula activităţi diverse, de o mare acuitate a percepţiilor, în profunzimea câmpurilor corpurilor noastre; sunt percepţii care au loc cu alţi senzoridecât ai corpului fizic: ai corpului astral, sprijinit de senzorii corpului mental şi de senzorii corpului cauzal. O astfel de situaţie nu presupune somn – care este o stare inconştientă a spiritului în planul fizic, chiar dacă activitatea cerebrală este asemănătoare cu cea din timpul somnului (alfa, gama şi delta), în funcţie de deplasarea corpului astral mai aproape sau mai departe de planeta de reşedinţă. Este totodată o stare diferită de aceea de trezie (cu activitate cerebrală în stare beta): adică de activitate curentă a creierului şi a întregului corp fizic. 

2. Somn obişnuit, datorat propriei oboseli caracterizată prin capacitate redusă de gândire şi fizic dezorientări mai mari sau mai mici în activitate, precum şi alte forme cu care suntem obişnuiţi în viaţa curentă.

Visele fac parte din grupa mare a fenomenologiei legate de: intuiţii, clar-intuiţii şi clar-simţuri, care se bazează pe deschiderea sistemului nostru corporal şi revenirea noastră la activităţi conştiente cu toate corpurile, în orice condiţii – simultan sau consecutiv, în funcţie de necesităţile de destin. 

Activitatea astrală, din care noi rămânem în amintire doar cu secvenţe restrânse mai mult sau mai puţin, este de o complexitate mult mai mare decât însăşi complexitatea vieţii fizice pe care spiritele nu le pot pătrunde cu senzorii corpului fizic. Activitatea astrală apare astfel, de regulă, doar ca necesitate de odihnă şi regenerare a corpului fizic, deşi legat de această activitate avem încă ceva puţin cunoscut - recuperarea vibraţiei pierdute în timpul manifestărilor fizice, însoţite de emoţii puternice şi foarte variate, de gândiri complexe şi eforturi de înţelegere ale unor evenimente locale. Astfel, din complexitatea trăirilor noastre umane întreg sistemul nostru corporal pierde – infim, dar important – din vibraţia optimă desfăşurării întrupării, iar prin acţiunea de autostabilizare vibraţională, în locuri speciale din manşoanele eteric-astrale ale planetei, corpul astral se încarcă energetic optim pentru el, apoi revine şi reîncarcă, reechilibrează întregul sistem corporal. În plus, reechilibrat astfel, cu corpul astral se fac călătorii în toată galaxia, se desfăşoară sarcini de cunoaştere mult mai profundă şi mai ales se ajută alte vieţuitoare – astrale sau fizice – de pe planeta proprie sau de pe alte planete. 

Aşadar, somnul nostru este un fel de viaţă paralelă dusă cu corp care are o vibraţie naturală mult mai înaltă decât corpul fizic, este mai uşor şi bine energizat, din care ne reîntoarcem odihniţi şi cu amintiri de multe feluri. Tocmai asemenea amintiri sunt acum de studiat.

În activitatea astrală, trăirile, percepţiile cu senzorii corpului astral sunt legate de:

1. Viaţa fizică curentă, pe care o conştientizăm aşa cum se derulează ea, legată mai ales pentru oameni de relaţia lor cu mediul planetar, cu biosistemul (vieţuitoarele planetare) şi mai ales cu semenii lor;

2. Complexitatea corpului astral şi vibraţia lui foarte înaltă comparativ cu aceea a corpului fizic determină posibilităţi de cunoaştere mult mai profundă decât cele fizice – cu toată tehnologia noastră bazată tot pe simţurile fizice: sunt astfel cunoaşteri legate de viaţa curentă, ale cărei aspecte le conştientizăm perfect, şi mult mai profund cu corpul astral (ceea ce, evident, invers nu se petrece) şi cunoaşteri despre o infinitate practic de elemente care au direct sau indirect conexiune cu viaţa fizică curentă. Avem, şi folosim în călătoriile astrale, o cunoaştere detaliată despre univers, Marea Creaţie, întrupări de toate felurile, pe care cu corpul fizic nu le putem avea direct. 

Avem nu numai cunoaştere, ci şi o conştiinţă extrem de ridicată, pe care le avem de altfel şi în viaţa fizică – dar numai atunci când vibraţia planetei este foarte înaltă şi când corporalitatea noastră este foarte dezvoltată. Când vibraţia planetei scade (în mod natural), corpurile îşi reduc mult din felurile de activitate, prin închiderea parţială a plexurilor lor. Ne pierdem cunoaşterea directă, dar ne rămân intuiţiile şi activitatea aceasta astrală, din care ne întoarcem cu o parte din amintiri. Totuşi activităţile astrale sunt extrem de voluminoase, iar creierul nostru nu poate decodifica totul deodată, în condiţiile unei energizări atât de reduse – deşi ea rămâne optimă chiar în prezenţa obositoarelor, derutantelor şi distrugătoarelor vibraţii joase. De aceea creierul transformă volume întregi de informaţii în simboluri – părţi de realitate sau întrupaţi cunoscuţi din viaţa fizică, pe care el le gestionează cel mai bine. 

Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în vedere în astfel de vieţi, în vibraţii joase, este să ajungem la orientarea cea mai înaltă, la comportamentul cel mai elevat pe care îl avem de mult în vibraţii înalte: indiferent de condiţiile de mediu planetar sau social în care trăim. Să ajungem să avem un fel de a trăi cu comportament decent, protector, ascultător de entităţile pe care ne intuim sau cunoaştem prin societate, realizând lucruri de cea mai bună calitate în condiţiile date, să ne preocupăm de curăţenie, de curăţenie persoanlă şi la locul de muncă/trai, de cunoaştere cât este posibilă, susţinând relaţii amiabile şi altruiste în esenţa lor. 

Iar visele noastre ne ajută din plin, chiar dacă nu conştientizăm de la bun început: dar experienţa noastră creşte mereu. 

Spuneam mai sus că ceea ce este cunoscut prin corpul astral este de o mare complexitate, care nu poate fi decodificată de creierul nostru aşa cum se petrece, şi cât de bogat se petrece. Când ne trezim, o mică parte din informaţii apar direct – depinde de regulă de extinderea cunoaşterilor nostre fizice – altă parte prin simboluri ale elementelor cunoscute concret în astral: reprezentând cele mai apropiate forme de cunoaşterea spiritului din viaţa fizică curentă. Ceea ce vedem prin amintire (sub forma imaginilor şi emoţiilor însoţitoare) ne poate orienta imediat în viaţă, şi nu numai pentru un mic eveniment ce se poate petrece, ci pentru o linie întreagă de manifestări, aşa cum le-am menţionat mai sus, cu tot potenţialul lor înalt. La finalul destinului vedem ce am făcut – dar avem deja atunci cunoaşterile totale pe de o parte: nu numai din călătoriile astrale, ci din toată evoluţia noastră de până atunci, precum şi manifestările noastre din destinul fizic terminat, pe de altă parte: aşa se face comparaţia, în prezenţa îngerilor noştri de destin. Analizarea şi înţelegerile pe care le facem continuă cu alegerea căilor optime pentru învăţăturile necesare paşilor pe cărarea atingerii comportamentelor echilibrate în orice formă de mediu de trai. Toate însă avansează mereu în complexitate, în extinderi, iar pe măsura lor cresc şi sarcinile noastre de destin. Motivul unor sarcini tot mai avansate, şi ele la rândul lor, este nu numai dezvoltarea propriilor noastre puteri energetice, radiante totale prin eforturile pe care le facem trăind, ci şi un alt aspect pe care societatea noastră nu-l încurajează, preferând concurenţa în locul conlucrării: dar lucrurile sunt încă mult mai sensibile decât atât. 

Adică: învăţăm să fim AJUTĂTORI. Alţi ajutători au trăit şi trăiesc alături de noi pentru a ne ajuta, îndruma, coordona, pentru ca noi să învăţăm cât mai multe lucruri, şi unul dintre ele este pentru a învăţa noi înşine să oferim ajutor altor evoluanţi, aşa cum îl primim şi noi. Pentru că evoluţiile se bazează în special pe ajutor, ajutor altruist, cunoscător al tuturor necesităţilor şi formelor de înaintare până când, în situaţii de neputinţă a folosirii puterilor şi experienţei noastre, să ajungem să ne fie totul instinctiv, ca şi hrănirea, deplasarea, comunicarea şi relaţionarea. Iubirea altruistă să fie motorul vieţii, protecţia vieţii să fie implicită, oricând de grele ar fi condiţiile de trai. Să ne menţinem echilibrul spiritual, indiferent cât de puţin experimentaţi şi cunoscători sunt semenii noştri, să le dăm exemplu personal prin manifestări de înalt nivel spiritual. Iar dacă nu ajungem întotdeauna la asemenea performanţe – imediat cum ne dăm singuri seama să ne corectăm şi să extindem corecţiile la toate formele pe care le putem conştientiza. 

În acest context, visele pot apare ca îndrumări din partea entităţilor noastre astrale, în cadrul activităţilor astrale în care ele sunt permanent alături de noi: îndrumări subtile de activitate elevată spiritual, pe care trebuie să o purtăm în lume, care formează de fapt fundamentul manifestărilor noastre deja consolidat în vibraţii înalte. 

Să menţionez câteva forme de vise curente:

– vise de avertizare în relaţii cu familia, serviciul, alte segmente de societate şi planeta;

– vise de începuturi, de adaptare la începuturi de situaţii cu specific local: într-un nou loc pe un nou continent, cu o nouă familie, sau de intrare în meserii, etc., care presupun necesităţi de obişnuire cu ideea noutăţii, în prealabil; au de regulă gradul cel mai mare de împlinire;

– vise de închidere (împlinire), ajungere la finalul unei forme de manifestare, pentru care nu este nevoie decât de foarte puţină acţiune, sau emoţie, sau gândire, în plus, pentru consolidarea ei: care de regulă nu mai necesită nevoie de împlinire, decât de conştientizare şi amintire a acestei conştientizări, împlinind una din sarcinile de destin pe această planetă. Este astfel diametral opusă acelei forme discutate anterior;

– vise de atenţionare privind hotărâri pe care le gândim, sau au toate şansele să apară în gândirea noastră: suntem atenţionaţi să nu urmăm, sau chiar să urmăm cursul unor gânduri pe care le avem în viaţa fizică.

Sunt numai câteva forme, care cer întotdeauna elevare spirituală, gândire profundă, exemplu pozitiv oferit, greutăţi depăşite cu curaj, altruism, abnegaţie, demnitate, apoi şi de ridicare a calităţii creaţiei, gândirii şi vorbirii în societate. Suntem pregătiţi să facem faţă cu succes spiritual în orice schimbări de viaţă, de situaţii, avertizaţi, ajutaţi, îndrumaţi astfel. 

Visele ca simbol, nu ne arată, spre exemplu o tangenţă cu un anume om: este formată experienţa generală, a spiritului, în vibraţii joase, nu numai pentru omul cu o singură identitate, cel visat sau un simbol (plantă, animal, mineral) care se referă doar la o personaă sau un eveniment – care şi el este important, dar într-o mică măsură, aşa cum şi viaţa noastră fizică pământeană este doar o mică parte din eternitatea vieţi spiritului: învăţăm cum să ne comportăm în faţa unui lung şir de oameni, sau într-un şir întreg de evenimente de aceeaşi natură spirituală – ceea ce face parte din universalizarea noastră! Căci aşa cum este un spirit – sunt foarte multe, popoare întregi, nenumărate, de spirite asemănătoare. Simbolul ne poate arăta cunoaşterea interioară a unei întregi tipologii umane – momentan umane: căci cu asemenea spirite ne vom întâlni în eternitatea evoluţiilor noastre. Chiar dacă toate înclinaţiile, tendinţele, obiceiurile fiecăruia în parte se vor schimba, spre înălţare, în sublimare, în manifestări uluitor de înalte comparativ cu ce trăim noi aici, pe Pământ, toate manifestările vechi vor reapare, însă, într-o măsură mai mare sau mai mică, când vom evolua în subzonele cu vibraţie naturală foarte joasă, chiar mai joasă decât Pământul, care impulsionează irumperea în comportamente a unor raze, seturi de raze proprii cu vibraţie proporţională cu vibraţia locului. Este un impuls pentru care trebuie să fim pregătiţi să-l gestionăm. Iar noi trebuie să ne înălţăm comportamentele cu fiecare trecere prin locul respectiv din univers, cu fiecare întrupare în vibraţii care ne impulsionează folosirea razelor noastre, conform locului: dar imediat ce simţim impulsul supărării (de exemplu) să ne repliem şi să scoatem din noi tot cea poate fi mai înţelegător, mai drept, mai bun. 

Nu reuşim pe loc? Să nu ne supărăm pe noi înşine, căci însăşi supărarea se transmite altora din jur, dar să luăm totul imediat drept impuls de remediere, de corectare, de întărire în aspectul, latura cea mai înălţătoare pe care o are manifestarea obişnuită în societatea locală. Iar dacă nu ne putem manifesta, în sufletul nostru s-o facem, cu convingerea că orice gând bun este de un real folos oricui. 

Pentru că suntem radianţi, iar acest lucru nu trebuie nicicând uitat...

Vom mai discuta câte ceva despre visul-simbol, despre enigmaticul „deja vu”, despre intuiţii şi clar-intuiţii.