În prag de Sânziene, intuiţiile şi percepţiile noastre directe din toate nivelele de vibraţie ale planetei prind aripi, deşi multora dintre noi percepţiile de acest fel special nu le sunt chiar noi.
Sunt mai multe lucruri pe care aş dori să le discutăm anul acesta. Dar să începem cu reflecţii asupra folosirii unor termeni care descriu percepţiile noastre mai ales în zilele solstiţiilor. Despre Sânziene vă reamintesc studiile:
ENERGII REGRESIVE
“Regresiv” şi “regresie” este un termen pe care eu le folosesc cu foarte multă atenţie, pentru că pot crea confuzii despre care vom mai discuta cu alt prilej. Nu folosesc această exprimare – dar am găsit-o de-a lungul timpului pe internet şi m-am gândit acum să explic aici, căci mai ales între Rusalii şi Sânziene mulţi oameni pot percepe diferite feluri de energii în spaţiile planetare – mai corect: fluxuri energo-materiale care ne hrănesc corpurile. Le putem percepe cu ochii minţii (percepţie mentală) sau chiar cu privirea fizică periferică în perioadele cu vibraţii planetare mai înalte: având nuanţe diferite de luminozitate: de la alb-strălucitor la alb-gri întunecat.
Denumirea – aşa cum am observat-o – vine din percepţia acestor fluxuri în nuanţe de alb şi gri cu diferite intensităţi. Întrucât ideea era că ele sunt rele, grele, agresive – regresive în sens că ne influenţează în mod negativ, făcându-ne şi pe noi agresivi, răi, perverşi şi trebuie să ne ferim de ele. Este de comentat în primul rând că nu este un procedeu corect să ne ferim de orice ni se pare altfel decât este tiparul ideal în mintea noastră. Ne alimentăm permanent fricile, ne subminăm curajul de a face faţă unor evenimente de care chiar nu putem scăpa, în faţa cărora devenim complet (sau în mare parte) neputincioşi.
Dacă mai şi cunoaştem câte ceva din rădăcinile fenomenelor cu care ne confruntăm şi scopurile pentru care ne ies în cale, poate ne vom întări mai mult în timp şi vom face faţă mult mai bine vieţii în toate aspectele sale.
Ca imagine sunt de comentat culorile – dar şi formele sub care ne apar în drum. Recomand citirea articolului “ZÂNE, DUHURI, SPIRIDUŞI... ŞI ENTITĂŢI...” (pct. “3. Circulaţia energetică fundamentală”). Pe scurt, cele alb-argintii sunt fluxuri eliberate în spaţiile planetare după curăţarea lor, dezamprentarea lor în structurile planetei, iar cele în nuanţe de gri sunt cele care sunt absorbite de planetă prin structurile sale, pentru a le dezamprenta şi apoi elibera în spaţiile exterioare.
Acestea nu sunt aşadar energii care produc regresii de simţire şi apoi comportamentale, ca răspuns la agresiuni ale mediului înconjurător. Tocmai de aceea există aceste structuri planetare (există şi stelare, şi galactice) care menţin energetica planetară într-o stare de echilibru, fără să le anuleze – căci avem nevoie de multe dintre cele pe care nu le suferim, tocmai pentru a ne obişnui cu ele şi astfel pentru a neîntări. Este foarte adevărat că pe de altă parte suntem la finalul ciclului nostru de vieţi pământene, obosiţi şi mai ales dornici de a pleca cât mai curând – dar nu putem pleca până ce nu ne realizăm toate sarcinile pe care ni le-am asumat la începutul ciclului.
Există însă şi un alt aspect, în faţa căruia, de asemenea, mulţi se dau înapoi, neştiind că orice lucru cu care ne confruntăm are şi aspecte pozitive şi aspecte negative, dar ele ne sunt lăsate pentru învăţături de mare valoare şi aici, pe Pământ, şi oriunde în univers ne vom duce în continuare.
Deşi exprimarea “energii regresive” lasă de dorit, anumite fluxuri energo-materiale pot fi numite şi aşa, cu unele amendamente. Sunt fluxuri energo-materiale care au trecut prin corpurile oamenilor şi apoi sunt atrase de corpurile altor vieţuitoare – de regulă mamifere, care au şi ele corpuri spirituale, chiar dacă nu atât de dezvoltate ca şi cele ale oamenilor: care trăiesc prin preajma oamenilor sau la marginea aşezărilor umane cu intrare periodică în aşezări: deci şi animale domestice, şi sălbatice (urşi, ratoni, porci mistreţi, canguri, etc.). Fluxurile energo-materiale necesare pentru vitalizarea corpurilor noastre, care circulă de la oameni la animale, circulă apoi şi invers, rămânând în câmpul energetic al aşezării până când ele nu mai pot ajuta corpurile speciilor aflate în tangenţă sau apropiere, şi se împrăştie în câmpul general planetar, intrând în alte fluxuri circulante şi apoi alte feluri de sisteme corporale.
Dar pe de o parte ele sunt purtătoare de amprente de vibraţie normală a oamenilor: pe care le oferă animalelor la prima trecere amintită, ajutându-le să se obişnuiască cu câmpul complex al oamenilor. Pe de altă parte când sunt eliberate de corpurile animalelor, ele sunt amprentate cu amprente de viaţă naturală ale acestora, din acţiunile lor curente, ce ştiu ele ca spirite întrupate să facă mai bine: hrănire, odihnă, deplasare, apărare, comunicare infimă şi activitate sexuală. Prin toate acestea ele întăresc latura animalică a oamenilor – dar aici nu discutăm neapărat de agresivitate (dar care şi ea e inclusă în apărare şi alegerea partenerilor sexuali) însă oricum o asemenea plajă de acţiuni este simplistă şi ea nu trebuie să se dezvolte majoritar pentru oameni. În mod normal este bine ca omul să se preocupe de o viaţă în mijlocul naturii, asemănătoare cu celelalte vieţuitoare ale planetei, cu condiţia ca omul să-şi dezvolte prioritar viaţa creativă, aşa cum se petrec lucrurile în satele noastre. Tocmai acest lucru este susţinut şi de tradiţii, ca moştenire din străbuni, de la care nu ar trebui să se abată lumea.
Aspectul relaţionar şi creator este azi în mare pericol prin industrializare şi dezvoltarea meseriilor bazate pe folosirea computerelor – deci aspectul de utilizator şi nu gânditor (programare, relaţii intelectuale în oameni şi evenimente, etc.). Dacă omul s-ar preocupa în egală măsură de un hobby (o pasiune creativă sau intelectuală colaterală meseriei din care câştigă bani) ar fi mult mai bine pentru evoluţia proprie pământeană. Chiar şi legat de meserie, dacă omul s-ar preocupa de dezvoltarea aspectelor creative sau intelectuale (de folosire în diverse domenii ale diverselor aspecte ale meseriei) ar fi mult mai bine.
Desigur este de avut în vedere faptul că din Egiptul antic până în prezent societatea umană a încurajat legătura omului cu animalele, dincolo de domesticirea animalelor – prin folosirea animalelor agresive în acţiunile de pedepsire a celor care nu se opreau la nivelul impus de preoţii templelor (crocodili şi animale locale dintre cele mai agresive). Procedeul de acest fel a fost ridicat pe cele mai atroce vârfuri ale cruzimii umane de Imperiul Roman prin folosirea acestor vieţuitoare în arenele circurilor special amenajate pentru pedepsirea celor ce nu se supuneau impunerilor lor.
Azi, animalele exagerat înmulţite şi crescute pentru consum alimentar nu sunt totuşi singura formă de păstrare a acestor influenţe, cărora li s-a luat chiar unul dintre cele mai elementare moduri de activitate: deplasarea (crescute în ţarcuri fără mişcare, pentru o îngrăşare rapidă): mă refer şi la creşterea animalelor de companie, în casă – foarte bună şi frumoasă, dar societatea uită să înveţe omul să se axeze pe manifestări cu specific uman: activităţi de întreţinere a vieţii (chestiunea menajerelor este atroce din acest punct de vedere) şi de creaţie măruntă ca meserie sau pe lângă meserie, meserie pe care ar face bine orice om să ajungă să şi-o iubească şi să-i sporească utilizarea în orice situaţii de viaţă.
Excursiile în natură se adaugă de asemenea la această listă, pentru care relaţia om-natură ar trebui să se axeze pe relaţii interumane, pe extinderea cunoaşterii despre oameni (obiceiuri locale de manifestare, activităţi cu specific local), despre istoria şi geografia locală – lucruri excluse de regulă de oamenii care fac... exact ceea ce fac orice alte vieţuitoare locale: merg, mănâncă, socializează simplist, necalitativ în cea mai mare parte (bârfe, poveşti despre pofte umane).
În asemenea condiţii, influenţele pot fi numite pe drept cuvânt regresive prin circulaţiile fluxurilor amprentate cu energii şi materii cu nivele de vibraţie între cele medii şi joase. Desigur ţine de viaţa noastră oricare dintre aceste aspecte, doar limitarea la ele face ravagii în conţinutul cu adevărat uman al vieţii noastre. Ţine numai de noi să acceptăm să oferim vieţii noastre un nivel spiritual mult mai elevat, să-i schimbăm nota regresivă combinând cele simpliste cu cele umane de calitate, moralitate, creativitate (materială sau intelectuală) din ce în ce mai mare. Să extindem exemplele excursiilor din şcoală în viaţa noastră de oameni maturi, prin cunoaşterea unor obiective turistice şi geografice, cu informaţii bogate, şi amplu analizate, ridicându-ne mereu nivelul de cunoaştere, de aprofundare a însăşi vieţii omeneşti pe care avem obligaţia spirituală să ne-o dezvoltăm până în ultima clipă a ultimei vieţi pe aceste meleaguri universice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu