Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

joi, 9 martie 2017

EXISTĂ SAU NU AJUTĂTORI PENTRU ÎNCHIDERI DE DESTIN?

Există oameni destinaţi să închidă destinul fizic al altora – însă nu trebuie să generalizăm: nu este singura lor sarcină, sarcină generală – adică să încheie destine umane la modul general. Într-o anumită sferă a evenimentelor care se petrec în viaţa cuiva, un anumit cuvânt venit din partea unui anumit om, cu un anumit sens – chiar comun, de exemplu: “Închide fereastra, că e frig!”, aduce totul în pregătire pentru cel ajutat astfel pentru a-şi termina destinul în curs.
Este o anumită formă de ajutor, departe de a se crede (şi unii chiar o cred) că este un lucru necurat, malefic sau asemănător. Şi vom vedea pe scurt şi de ce destinele noastre umane au în cuprinsul lor, de multe ori – dar nu întotdeauna – asemenea evenimente, susţinute de astfel de oameni. 
Să înţelegem şi faptul că sunt în lumea noastră de azi multe generalizări ale unor teme care sunt cunoscute din vremuri anterioare, dar deşi sunt valabile ca existenţă – nu sunt toate valabile ca generalizări; dar ele sunt crezute căci vin din vremuri când cunoaşterea populară avea la bază transmiteri din generaţie în generaţie a unor informaţii, probate de-a lungul tuturor vremurilor până în contemporan. Concret, în cazul de faţă, nu X ar fi în general un închizător de destine, ci unii oameni (ajutători mai mult sau mai puţin avansaţi în mijlocul celor ajutaţi) au în destinul lor să încheie alte destine – uneori chiar al lor personal. Asemenea întrupaţi au anumite trăsături particulare ale sistemului lor spiritual întreg: 
– monadă: individuală secundară sau parte a unui spirit galactic care se obişnuieşte cu asemenea sarcini avansate de ajutător (se poate urmări sinteza Populaţiile spirituale ale speciei umane );
– sistem matriceal cu conexiuni, legături specifice şi canal protector de destin cu structuri care au o putere energetică avansată;
– sistem corporal cu vibraţia înaltă, care beneficiază de selectori-amplificatori de vibraţie pe nivele speciale, care cuprind şi nivelele necesare unor asemenea sarcini; cu subselectori adaptaţi unui selector principal de felul celui descris anterior.
Aşadar avem în vedere oameni cu anumite particularităţi – nu comune unui anumit tip uman sau spiritual, ci obişnuite în general, dar care fac parte din programul de sarcină de acest fel, pentru o anumită persoană, pentru un anumit eveniment – nu altul. Numai el, pentru cel ajutat, îl aduce la momentul decisiv pentru viaţa lui: un om cu o anumită vibraţie, cu un anumit fel de lumină proprie, un anume parfum propriu (al corpului, nu adăugat) – deci un buchet de particularităţi necesare într-un anume moment cuiva, îi vesteşte încheierea destinului. Procesele de pregătire pentru “plecare” se declanşează, în vederea desprinderii canalului de destin de o parte din canalele sale corporale: ale corpului dublu-eteric şi ale corpului fizic. Unii oameni chiar aud pocnituri fine în apropierea celui care se pregăteşte de “plecare” – semn că toate structurile energetice de destin se pregătesc de acţiunea finală. 
Asemenea oameni închizători de destin au aşadar un destin normal uman. Fiind ajutători avansaţi (secundari) sau primari galactici care învaţă şi consolidează tot felul de sarcini, printre care şi sarcini de tipul celui discutat, ei îşi fac datoria lor obişnuită de ajutător, independent de sarcina de închizători de destin. O astfel de sarcină poate fi aşadar un moment al unei vorbe, al unei fraze, al unei idei la care se gândesc şi simt că trebuie să o spună în faţa cuiva. Toţi suntem purtători de destin propriu şi purtători ai destinului altora – indiferent dacă este vorba despre familie sau se derulează într-o anumită parte a societăţii (meserie, orice prestaţie de serviciu). Mulţi preluăm de la purtători de sarcină de acest fel şi ducem amprenta în faţa celui care trebuie să-şi termine destinul, pentru că el însuşi nu acceptă, cu frică, terminarea destinului său uman, chiar fără să ştie şi fără să intuiască faptul că nu există pedeapsă “dincolo” ci numai părere profundă de rău pentru greutăţile provocate altora. Neştiind adevărul, luându-se după dogmele existente într-o societate cum este cea umană de azi, omul obişnuit poate avea o frică teribilă de moartea propriu-zisă şi trebuie să fie ajutat. 
De aceea există asemenea sarcini, pe care alţii le duc la bun sfârşit. Ele ne ajută pe timpul necunoaşterilor, ne ajută să facem paşi pe un drum al curajului, abnegaţiei, înţelegerii rostului destinelor noastre. Ne ajută să depăşim, şi să consolidăm depăşirea oricăror feluri de frici de destin, de ajustări necesare destinelor noastre. Toate asemenea învăţături conduc treptat la situaţii cerute de evoluţiile noastre avansate. Etapele evoluţiilor noastre ne vor conduce la situaţii în care vom avea, de exemplu: pe o planetă un destin şi, după realizarea unei anumite sarcini care tocmai vine să se împlinească la un anumit moment dat, urmează nevoia de prezenţa proprie, în calitate de ajutător în altă parte, poate pe aceeaşi planetă dar cu alt sistem spiritual de destin (altă vibraţie, altă corporalitate), sau pe altă planetă (în acelaşi sistem stelar, în alt sistem stelat, în altă galaxie, etc.). O astfel de nevoie conduce la părăsirea imediată a destinului local în curs de derulare (accident, război, etc.), pentru care vechile etape ne-au pregătit din timp: învăţătură sau pretext, spiritele umane acceptă schimbările în planificarea vieţilor lor, dar se şi obişnuiesc cu schimbările rapide care au loc într-o lume aşa cum este acea pământeană. 
Treptat asemenea schimbări vor face parte din destinele tuturor, în timp: acceptăm părăsirea destinului, acceptăm şi să ajutăm pe alţii să se obişnuiască astfel, la rândul lor. Deocamdată, pe Pământ, cei care sunt în situaţii deosebit de sensibile de destin (o parte a celor care fac parte din blocurile spirituale piramidale), alături de cei care au sarcini speciale cu schimbare de destin beneficiază de ajutor de acest fel. Dar în diferite feluri sunt ajutaţi toţi cei care nu sunt obişnuiţi cu schimbări bruşte, în special cu decese bruşte – specific celei mai mari părţi ale acestei zone a Universului Fizic: sunt ajutaţi să se obişnuiască treptat cu evenimente personale de acest fel, care le creează iniţial frică, dar care se estompează odată cu înaintarea în evoluţii.
Totuşi, în evoluţiile anterioare, majoritatea spiritelor umane au mai trecut prin astfel de momente; cu toate acestea evoluţiile din urmă dar foarte apropiate, în locuri şi timpuri cu vibraţie foarte mare din univers sau chiar şi aici, pe Pământ, au obişnuit evoluanţii cu cunoaşteri precise ale destinului lor, cu condiţii în care pot studia profund toate evenimentele vieţii lor, se pot pregăti şi pot ajunge la acceptări complexe oricând, în orice condiţii; dar ele se depărtează totuşi de rădăcinile evoluţiilor lor, de dezobişnuiesc de evenimente neprevăzute, de schimbări bruşte care le provoacă frică şi ar face orice – până la crimă, aşa cum bine ştim acum – pentru a evita astfel de evenimente. Cei care se feresc cu obstinaţie de anumite evenimente (nu merg cu maşina, cu avionul, cu vaporul din cauza fricii) pot avea parte de astfel de terminări (ajutate) ale destinului fizic: ele declanşează slăbiri ale sistemului energetic de destin, adică pregătirea de “plecare” şi cu primul prilej, neputând face faţă primului eveniment mai consistent, trec pragul destinului către următorul. 
Toate ne pregătesc, ne formează, ne întăresc pentru a ajunge să schimbăm “hainele” fără nici o teamă, oricând, oricum şi, atunci când evoluţiile noastre de ajutători ne cer, să ajutăm şi pe alţii să ajungă la fel. Suntem obişnuiţi din timp cu asemenea schimbări – iar vremurile societăţilor industriale, de aici sau de oriunde în această regiune a universului, sunt cele mai bune pentru astfel de obişnuiri: de reobişnuiri de fapt. Ne obişnuim ca în orice situaţie să primim, să privim cu curaj schimbările de care avem nevoie, noi înşine şi alţii deopotrivă, în meandrele vieţii noastre eterne.

Niciun comentariu: