Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Să nu ne imaginăm că misiunea sfinţilor se termină odată cu trecerea lor dincolo de fiinţă. Munca lor merge mai departe, într-o deschidere uriaşă în volum, calitate şi profunzime...
LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ÎNDRUMĂRILE DE NUME ALE SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL !!!

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 30 iulie 2015

APROFUNDĂRI DUPĂ ZILELE DE SÂNZIENE ALE ACESTUI AN (2015)

Se pot urmări studiile:
Cunoscând destul de multe lucruri privind aceste perioade deosebit de importante pentru vieţile noastre, putem face acum o discuţie-paralelă între Zilele Mijlocului de Vară şi Zilele Mijlocului de Iarnă, din care vom înţelege complexitatea fenomenologiei lor – dar şi armoniile împletirii puterilor pe care le primim în aceste zile din marile cicluri anuale ale lumii în care trăim. 

SÂNZIENELE: VIBRAȚIILE ZILELOR MIJLOCULUI DE VARĂ
Zilele de Sânziene pot fi frumoase pentru oricine: anul care trece de la un Mijloc de Vară la altul poate aduce celor atenţi la dezvoltarea spirituală personală conştientizarea multor trăiri profunde, pe care le poate înţelege ca fiind o scară a înaintării spirituale proprii de la o perioadă scurtă de timp la alta.
Zilele Mijlocului de Vară vor fi întotdeauna pline de putere, de profunzime, de înţelegeri noi şi mai ales pot fi conştientizate ca fiind paşi noi pe drumurile personale. Şi mai ales poate fi conştientizat drumul ce poate fi făcut în continuare: pentru ridicarea calităţii manifestărilor spirituale, indiferent de acţiunile pe care le avem de făcut, prin a nu mai lăsa oboseala să ne doboare, sau necazul, sau nervii, sau dezamăgirile privind oamenii neînţelegători. Să alegem întotdeauna tot ce este mai bun, mai curat, mai cuminte – indiferent în care fel participăm la curgerea destinului comunităţii noastre. Suntem la hotarul dintre o lume veche şi una nouă: toate comunicările astrale spun asta şi este foarte adevărat – fără metafore, fără aluzii vagi, ci direct spus. Suntem ajutaţi să stăm la acest hotar, unii chiar să se retragă total din lumea veche, alţii să stea pe hotar şi să se alimenteze din lumea nouă, dar să ajute pe cei care au venit să trăiască după principiile vechi într-o parte a lumii care devine nouă doar prin industrializare de tip elevat, rafinat. 
Dar să revenim la zilele Sânzienelor. 
Zilele de Sânziene întotdeauna aduc schimbări, conştientizate ca fiind pozitive mai ales de cei ce le primesc cu drag, care le simt, le acceptă, le primesc cu tot sufletul lor şi tocmai de aceea le devin repede de folos, ca şi cum le-au aşteptat de mult: şi chiar aşa şi este, subconştientul le-a simţit prezenţa de mult, pregătirea planetei este un fenomen real, şi după modul de pregătire al planetei – s-a pregătit şi şi omul!... Subconştientul nostru, al tuturor este astfel pregătit să primească momentele ajutătoare, să apară şi să se reunească cu întreaga fire... Omul simte că se schimbă ceva în el şi cu timpul învaţă să folosească intens astfel de schimbări naturale. Entităţile ajutătoare astrale ne ajută permanent, din plin, chiar dacă ajutorul lor este extrem de subtil, nu întotdeauna perceput ca atare. Totuşi nu sunt puţini cei care simt acest ajutor, mai ales în aceste zile când în popor se spune că “cerurile sunt deschise”. 

Amintesc despre acest aspect ori de câte ori vine vorba: de fapt, cerurile sunt “deschise” permanent, puterea noastră de percepţie însă creşte în anumite perioade ale anului, când vibraţiile sunt mai mari şi corpurile noastre îşi regăsesc puteri mai mari de percepţie şi de acţiune: fizică sau/şi mentală. Foarte greu ne dăm seama că astfel de zile sunt zilele unui nou început, într-o spirală fără sfârşit... 

Abia spre 20 iulie se termină Zilele Mijlocului de Vară, iar vibraţiile intră în normalul lor, în desfăşurarea lor normală în fiecare an. De fiecare dată, această perioadă este mai scurtă sau mai lungă, în funcţie de derularea acţiunilor unor factori deosebit de complecşi, care ţin de cosmos – de galaxie, de poziţia ei în spaţiul subzonei universului în care se află la întrupare stelele şi planetele ei. Percepţiile celor care se preocupă de perfecţionarea personală pot prelungi perioada de simţire a schimbărilor aduse de astfel de zile până dincolo de jumătatea lunii următoare. 
Efectele în timp a acestor zile sunt însă deosebit de bogate şi când este nevoie, monadele – care au deja experienţa saltului de putere care le-a propulsat chiar şi numai pentru câteva minute – se pot mobiliza pentru a trece mai repede, şi mai elevat, o greutate din orice domeniu al vieţii lor. Iar acesta este un lucru foarte ușor de înțeles: corpul fizic este corpul cu vibrația cea mai joasă din sistemul nostru corporal, pentru manifestarea spiritelor creatoare avansate întrupate pe Pământ. Când vibrația crește, chiar dacă pentru scurt timp și cu o valoare cât de mică, simțim odihnă, vitalitate crescută, au loc dezamprentări ale corpurilor fluidice, deblocări ale interstițiilor. În Zilele Mijlocului de Vară, dezamprentările au loc în primul rând la corpul dublu eteric și apoi la cel astral – corpuri cu vibrație relativ joasă, chiar dacă mai mare decât vibrația corpului fizic. Totul ușurează mult funcționarea întregului sistem corporal și mai ales oferă o mai mare ușurință monadei în manifestare. De aceea scriam mai sus că ne putem mobiliza mult mai bine după acest eveniment galactic. 
La opoziţie, în Zilele Mijlocului de Iarnă ajutorul vibraţional care vine de la corpurile spirituale curge în cascadă prin selectorul-amplificator de vibraţii (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/selectori-amplificatori-de-vibraii.html ) – aflat între corpul spiritual şi cel cauzal. Clar şi bogat, omul începe să-şi dea seama ce trebuie să facă cu prioritate în avalanșa de sarcini, lucrări pe care le are deja începute. Înțelege ce cale să urmeze: cea mai eficientă și pentru el, și pentru cei din jurul său. Începe să înțeleagă în mod extins efectele, consecințele celor ce decurg din toate acțiunile sale. Poate înțelege dacă ceea ce face este ceva impus, prin interesul egoist al altora, sau îi este oricum sarcină de destin, sau ajutorul pentru realizarea sarcinii îi vine prin impunere dinafară, pentru că nu s-a mobilizat la timp pentru intrarea în lucrare. Își poate da seama dacă ceea ce îi vine de la alții cuprinde şi exagerări, și superficialităţi pe care el însuși este bine să le ocolească, să le înlăture, aprofundând toate cele care ţin de sarcina sa pesonală. 
Cele care ţin de aspectele de urmat se accentuează sau se estompează de la un an la altul: sunt sinusoidale care variază în funcție de factori externi, cosmici, sau interni: de planetă, de biosistem, de fluxurile energo-materiale care vin prin matricea eterică a planetei. Nu întotdeauna impulsurile au aceeași intensitate și astfel oamenii – toate viețuitoarele de fapt – se obișnuiesc să simtă și impulsurile mai slabe, și pe cele mai puternice. Toate impulsurile de acest fel se armonizează între ele: cele care apar vara se selectează şi se aprofundează mai departe iarna. Pentru că din vară am urmat calea dezvoltării și aprofundării celor cu care mergeam atunci, consolidând mereu, ne obișnuim cu consolidările, întăririle – chiar dacă suntem de multe ori nelămuriți de ce ne confruntăm mereu cam cu același tip de evenimente. Am înțeles rostul lor și am ajuns să ne descurcăm bine cu ele: dar mai greu înțelegem că avem nevoie de consolidarea lor, necesară din cauza unei multitudini de aspecte de care nu avem înțelegere la nivelul acesta de vibrație – dar pe măsura trecerii timpului și ridicării naturale a vibrației le descoperim, le înțelegem și acceptăm consolidările lor în toate felurile de condiții de viață: odihniți, obosiți, cu forțe proprii, cu ajutor din partea unora și altora, învățând cu alții despre înclinațiile lor și aplicându-le împreună, etc. 
Este normal să ne ajungă la un moment dat oboseala, un anumit fel de oboseală, de suficiență, care impune o selecție în cele pe care le facem în mod curent. Zilele Mijlocului de Iarnă fac posibilă îngustarea alegerilor prin accentul pus de selectorul-amplificator de vibraţii, reîmprospătat de vibraţiile înalte ale corpurilor spirituale. El canalizează întotdeauna spre sarcinile de destin. Omul simte din toamnă apăsarea faptului că s-a aruncat să facă o mulţime de lucraru care vara i s-au părut uşoare – datorită fizicului eliberat de greutate din timpul Zilelor Mijlocului de Vară. Tot ceea ce nu a avut înclinaţie să facă în ultimele șase luni înainte de Zilele Verii – se repede să facă în aceste zile ale verii. Dar Zilele Mijlocului de Iarnă îl ajută să înţeleagă clar ce trebuie să selecteze din mulţimea lucrurilor pe care s-a străduit să le facă. Va intui ce trebuie să păstreze de făcut în continuare şi ce trebuie să lase pentru puţin mai târziu, după ce le va pune la punct pe cele mai importante pentru destinul său.
Astfel va vedea uşurarea portofoliului de sarcini, dar şi experienţa câştigată prin realizarea celor făcute – chiar dacă încă neterminate, dar care conduce la uşurarea tuturor celor pe care le are de făcut în continure. Și, în loc să fie obosit după terminarea celor mai importante după Zilele Mijlocului de Iarnă, are putere şi pricepere, şi odihnă să le facă, să le ducă la bun sfârşit și pe toate celelalte. 
Zilele de Sânziene au un specific al lor faţă de cele de iarnă: oferă putere de muncă prin toate curăţările de amprente la corpurile cu vibrație mai joasă, care încep de la sfârşitul lunii mai şi merg până în iulie. Omul are putere să ducă toate cele necesare la bun sfârşit – munca fizică fiind pentru om cea mai grea dintre toate cele necesare vieţii sale. Lucrările Mijlocului de Iarnă nu angrenează omul către manifestări fizice deosebite, dar îl coordonează pas cu pas către analize, gândiri, concluzii privind manifestările pe care le-a avut, de care îşi poate da seama după zilele Mijlocului de Iarnă. Munca fizică este însă dorită, și e bine să fie făcută echilibrat, consumând impulsul energiilor care curg în același timp cu vibrațiile exterioare, de la corpurile spirituale care întăresc astfel matricea eterică, pregătind terenul vibrațiilor care ușurează din nou manifestările monadei. 
Aşadar: să reţinem că ceea ce primeşte întrupatul, din acest punct de vedere, este sub formă de VIBRAŢIE şi nu sub formă de fluxuri de filamente energo-materiale care să rămână în corpurile sale. Și, în această desfășurare de anvergură, echilibrul emoţional – cel mai ușor de balansat, așa cum bine știm – este menţinut prin eliberarea de amprentări, ceea ce ușurează trăirile și induc o stare generală de bine, de confort spiritual. Este foarte important acest lucru, pentru că astfel toate cele necesare derulării vieții sunt desfășurate cu plăcere, cu bucurie.
Cele discutate nu sunt specifice doar Pământului, ci întregii circulaţii a vibraţiilor în spaţiile universice, vibraţii care curg dinspre nucleul galaxiei şi impulsionează toate formaţiunile cosmice din cuprinsul ei. Ele se împrăștie și acoperă fiecare loc din galaxie (deocamdată să ne oprim la situația din galaxie), oferind momente specifice fiecărui loc, la timpul cuvenit fiecărei stele şi fiecărei planete. Fiecare planetă are o conformaţie şi o structură de la fizic la toate nivelele de vibraţie cele mai înalte pe care ea le poate gestiona: cele mai înalte nu intră în tiparele materiilor corpurilor evoluanţilor primari şi ajutătorilor lor secundari. Doar celulele corpurilor lor spirituale – sau de natură pe care noi o numim spirituală aici, pe Pământ – primesc vibrațiile corespunzătoare nivelelor foarte înalte: prin razele îngerilor cuplaţi la planetă şi la acea parte din biosistem care are corpuri spirituale, în cazul în care părți din biosistem sunt întrupări ale unor monade mai înaintate. 

VIBRAȚIILE ȘI EMISFERELE PLANETEI
Vibrațiile primite și amplificate în mod subtil, fin, ca o adiere, de corpurile întrupaților, sunt diferite de la o emisferă a planetei la alta, pentru că, atunci când în emisfera nordică este vară, în cea sudică este iarnă. Chiar dacă specia este răspândită parțial pe fiecare emisferă în parte, fiecare născut în emisfera proprie are structura și mecanismul specific ei. Valurile de vibraţii care vin dinafara planetei acționează asupra tuturor, învăluie tot, dar în fiecare parte a planetei întrupații le primesc astfel în mod diferit. 
Pe de altă parte, întrupații înșiși, din radiația monadică proprie și din corpurile + câmpurile corpurilor proprii, împrăștie vibrații în funcție de structuralitatea corpurilor lor. Însă această corporalitate este prevăzută cu structuri care sunt influențate de vibrațiile noi, și astfel influențate emit alte vibrații în spațiul înconjurător: nu cele amplificate în interiorul sistemului corporal, ci vibrații influențate de alte structuri interioare: structuri interioare de echilibrare ale vibrațiilor primite anterior. Influențele valului de vibrații rămân în sistemul corporal propriu, dar ceea ce radiază în exterior din valul care a trecut sunt vibrații aproape stinse din cauza acestor mecanisme de echilibrare. Astfel încât vibrațiile noi acționează în corpurile întrupaților, dar după ce trece valul vibrațiilor noi, rămân doar efectele în corpurile lor. În continuare acționează fondul vibrațional normal al perioadei: al planetei, al întrupaților de pe planetă, ale fondului energetic cosmic al momentului. 
De aceea percepțiile arată clar un vârf într-un anumit moment, după care doar efectele manifestărilor curente ale întrupaților vin în valuri de vibrații, ca în orice moment obișnuit, sub influența simțirilor diverse care clădesc cele necesare fiecărei specii de viețuitoare planetare, planetei și stelei însăși. 
La fel, din partea planetei, celulele de stabilizare vibrațională (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/743/6.-substructuri-ale-sistemului-matriceal-planetar-celule-de-stabilizare-vibrational.html ) echilibrează permanent vibrațiile primite prin matricea eterică galactică și planetară. Ele sunt folosite de toate viețuitoarele care se află în mișcare pe planetă, precum și de cele fixe (vegetale de regulă) care cresc în perimetrul celulelor: de aceea sunt atât de dese șirurile de celule de stabilizare vibrațională și foarte înalte, pentru a prinde în raza lor toate zburătoarele. Elementele, structurile de echilibrare incluse în interiorul celulelor de stabilizare vibrațională ajută vieţuitoarele cu spirite în evoluţie intraplanetară (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/evoluie-intraplanetar.html ) să nu fie supuse vibraţiilor care vin de la întrupații care au corpuri spirituale în sistemul lor corporal: pe Pământ sunt mamiferele şi oamenii. Asemenea echilibratori au corpurile fiecărei specii în parte, pentru ca fiecare să fie impulsionat doar după evoluţie sa şi foarte puţin după evoluţiile altora. Să se obişnuiască doar cu diverse tipuri de vibraţii înalte, să-şi menţină permanent o asemenea obişnuire: şi în întrupările cu corp de manifestare curentă fizică, şi în întrupările cu corp astral de manifestare curentă – ca entități astrale.
Astfel echilibratorii şi amplificatorii lucrează permanent, iar ca structuri absorbante, echilibratorii de vibraţii corporale fac parte din ceea ce numim complexul reptilian (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/5.-complexul-reptilian-.html ).
În asemenea condiţii, vibraţiile care se răspândesc în spaţiile galactice sunt amplificate în aceste zile ale schimbărilor (de vară şi de iarnă) pentru toți evoluanții care le necesită, indiferent de locul unde trăiesc: în regiunile polare, sau în apropierea ecuatorului, într-o emisferă sau alta a planetei. 
Prin funcţionarea echilibratorilor de teren şi corporali, vibraţiile ajung estompate de la o emisferă la alta - vagi ecouri liniştite care lucrează doar pe un subconştient fin, deși deosebit de sensibil. Începem să înţelegem de ce este necesar ca toate vieţuitoarele să aibă permanent un astfel de contact cu ceea ce se petrece în emisfera complementară, întrucât Pământul creează aici, acum, condiţii pentru libera circulaţie a vieţuitoarelor pe tot cuprinsul său. Asemenea mecanisme planetare funcționează astfel încât viețuitoarele se acomodează mereu, subconștient, de la distanță, cu cele existente în locuri unde nu au ajuns niciodată. Ele vor fi astfel pregătite și pentru o călătorie în locuri planetare noi, dar și de schimbarea generală a vibrației planetare, și de schimbarea Pământului cu o nouă planetă pe care vor evolua în continuare: se obișnuiesc cu schimbarea în sine, cu noutatea, cu ceea ce chiar mulți oameni azi spun despre ceva neobișnuit pentru ei: straniu, ciudat – până la rău... 

ALTE MICI DETALII ALE FORMĂRII UNOR ASTFEL DE CONJUNCTURI
Mai concret, oamenii şi mamiferele din emisfera nordică care circulă în cea sudică au amplificatori care funcţionează numai în aceste zile – oriunde s-ar afla – şi se influenţează majoritar pe ei înşişi, mai puţin – dar nu de loc – pe cei din jur. Undele vibraţiilor îmbrăţişează întreg Pământul, dar numai într-o anumită conjunctură cosmică – când steaua favorizează în anumite feluri planeta: la solstiţii, dar nu legat de iarnă sau de vară ca atare, ci când planeta primeşte impulsuri care îi formează o anumită intensitate a vibraţiilor sale pe care le primeşte într-un anumit fel pe o emisferă şi complementar pe cealaltă. Tema emisferelor planetei nu este, așa cum mulți dintre noi o știu bine acum, o simplă numire conjuncturală a două regiuni genereale ale planetei: cei care au adus în cunoașterea lumii acest aspect știau bine modul de funcționare complementar al celor două emisfere – sudică și nordică, iar ecuatorul nu este doar o linie imaginară, ci locul în care se schimbă multe sensuri planetare – pe înțelesul tuturor: acolo unde se schimbă sensurile complementarității generale, când în emisfera nordică este zi în cea sudică este noapte, când în emisfera nordică este vară, în emisfera sudică este iarnă, etc. Această configuraţie ţine de intrarea corzii stelare în nucleul planetei (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/6.-energetica-stelar-planetara.html ) şi de ieşirea ei din nucleul planetei, continuând drumul ei mai departe. 

În acest fel, toate vieţuitoarele au formate corpurile lor astfel încât cele născute în emisfera nordică primesc vibrațiile într-un anumit fel și structurile lor corporale le amplifică după felul funcționării lor, iar cele născute în emisfera complementară (sudică) primesc vibrațiile în felul complementar. 
Cu referire la oameni, are loc un echilibru permanent între ei, întrucât ei primesc vibrațiile, dar foarte puțin ei radiază vibrațiile primite în astfel de conjuncturi planetare. În perioadele cu vibrație planetară joasă ei nu cunosc astfel de lucruri, dar când totul revine la formele optime de trai pentru creatorii conștienți avansați, își amintesc tot ceea ce știau despre lumea înconjurătoare și continuă învățăturile și aplicațiile lor, dezvoltându-le mereu. Dar ei au învățat – sau s-au străduit măcar – să învețe să se accepte aşa cum sunt: diferiţi, dar totuşi oameni. Se obişnuiesc unii cu alţii, se adună unii cu alţii – dar se pot deplasa cu relativă ușurință de la o emisferă la alta, căci se influențează, și astfel se adaptează, se ajută reciproc (chiar dacă inconștient) să se adapteze repede la situațiile locurilor unde nu au mai fost, dar au trecut cândva pe lângă oameni care veneau din altă emisferă și radiau puțin, extrem de puțin, dar totuși suficient de mult pentru ca în momentul necesar să existe o adaptare deja începută în emisfera de bază. 

Nu numai oamenii între ei, dar toate vieţuitoarele primesc asemenea schimburi, puţin câte puţin. Treptat toate se dezvoltă atunci când este nevoie, și treptat spiritele devin pregătite pentru schimbarea totală. Totuşi dacă s-au obişnuit cu o anumită stare, devin inerţiali şi nu le mai convine schimbarea... Dar coordonatorii de evoluţii ştiu bine, cu experienţa lor uriaşă: când este vorba despre rutină şi comoditate, obişnuinţa şi greutatea emoţională a schimbării pe care spiritul nu o mai acceptă, şi obişnuinţa cu un anumit mod de trăire pe care spiritele nu o mai conştientizează căci între timp au avut de finalizat alte sarcini, lucrări. 
Venirea pe Pământ rezolvă asemenea probleme, atunci când este greu, când nu mai au unde fugi: prin raportul dintre corpuri şi libertatea spiritului, dintre esenţă şi fizic, consolidările sunt mult mai puternice, profunde şi conduc la multe efecte bune de luat în considerare.
Iată că zilele acestea sunt perfect echilibrate în tot spaţiul planetar, galactic, iar la următorul solstiţiu vom discuta şi alte aspecte în plus.

Să reţinem aşadar tema amplificărilor personale şi aceea a echilibrărilor personale, şi de specie, şi de planetă, şi de stea, mai ales pentru că vom studia tot felul de angajări ale spiritelor în lucrări echilibrante pentru fiecare an, pentru fiecare aşezare, continent şi pentru întreaga planetă, care şi ea are formele ei de echilibrare generală, după cum am văzut: formatoare pentru toate popoarele de spirite care vor veni în continuare, aşa cum au mai fost și înainte de perioada prin care trecem, evoluante pentru mult timp pe planetă, în moduri neobositoare. 

vineri, 17 iulie 2015

CUM PRIVESC EU CEEA CE ALŢII NUMESC MANIFESTARE SUPERFICIALĂ

Fără jenă să recunosc – şi eu am gândit cândva aşa. Dar am învăţat să nu o mai fac. 

Voi porni de la câteva cuvinte privind studiul aprofundat al evoluţiilor: unii cititori mi-au reproşat – aşadar mai mult decât să-şi spună părerea – că nu ar trebui să ne intereseze studiul aprofundat al evoluţiilor. Am înţeles de ce spun ei aşa – dar nu mi-am schimbat unghiul de vedere. Pentru că ştiu bine că nu cunoaştem multe aspecte ale profunzimilor noastre, iar asta nu înseamnă că am fi superficiali, sau negativi sau răi. 
Desigur este un fel de termen de comparaţie des folosit, dar eu personal mă opresc aici cu acceptările pentru propriul meu comportament. 
Aşa am fost învăţaţi în societatea noastră de azi, iar astfel de puncte de vedere ne conduc către neînţelegeri, intoleranţe, presiuni pe care le suportăm şi pe care le aplicăm altora, fără să ne obişnuim să acordăm circumstanţe atenuante pentru ceea ce dovedim prin manifestările noastre. Iar de aici ne vor veni, mai departe: oboseli, nervozitate, revoltă. Refuzuri noi, în loc de acceptări: de teamă că ne vom încărca cu alte treburi de făcut în plus... şi suntem obosiţi... şi necăjiţi, sau plictisiţi... 
După părerea mea, ceea ce este numită de obicei “manifestare superficială” este o abordare fără înţelegerea spirituală a faptului că ne aflăm pe Pământ noi, oamenii, sub formă de spirite întrupate, venite din toate zonele universului sau din alte universuri. Să rămânem în perimetrul omenesc, dar în mod egal va trebui cândva să extindem asemenea gândiri la toate speciile planetare cel puţin. Avem însă impresia că dacă suntem oameni cu toţii şi am trecut de aspectul rasismului care ne-ar diviza în fel şi chip, cu toţii suntem acelaşi fel de spirite, aflate în acelaşi fel de evoluţie. Acest lucru prezintă cel puţin două aspecte în acest moment al discuţiei.
SUNTEM DIFERIŢI DAR TREBUIE SĂ EVOLUĂM CA FRAŢI BUNI DE SPIRIT CU TOŢII, ÎMPREUNĂ
De ce nu ne ştim la un moment dat rădăcinile? Dar evoluţiile? Ştim pentru ce suntem aici, acum? Deocamdată nu ştim bine cu toţii asta. 
Însă treptat începem să ne amintim. În evoluţiile noastre, suntem obişnuiţi să trăim în formaţie de popor spiritual (sau popor de spirite http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/popor-spiritual.html ) în care toţi membrii poporului spiritual sunt în acelaşi fel de evoluţie, pe aceeaşi treaptă a puterii lor energetice, iar acest lucru ne obişnuieşte să privim toată lumea ca fiind la fel cu noi înşine. 
Este drept, toţi suntem copiii lui Dumnezeu, toţi avem acelaşi drept la viaţă, la demnitate, la respect. Dar nu suntem toţi în acelaşi moment evolutiv personal: suntem aşa pentru scurt timp, dar suficient pentru a ne obişnui să trăim şi altfel decât până acum. La început vom trăi în acest fel pentru scurt timp, şi rar – apoi mai des, pentru a ne obişnui să ne înţelegem împreună în toate felurile de condiţii în care va trebui să trăim: etern, ca ajutători pentru alte valuri de monade care au şi ele nevoie de ajutor – aşa cum şi noi avem nevoie, la rândul nostru. 
Acesta este punctul de vedere pe care vreau să-l evidenţiez.
Suntem diferiţi ca evoluţie şi asta nu este nici o ruşine din moment ce am venit aici ştiind cât se poate de clar că acest fel de împletire între noi, în cadrul aceleiaşi specii planetare, ne va aduce beneficii uriaşe dintr-o infinitate – practic – de puncte de vedere, pe care le vom descoperi treptat.
Suntem veniţi aici, pe Pământ, în grupuri mici din popoarele noastre spirituale, cu care facem evoluţie de bază în alte locuri din univers.
Suntem diferiţi ca evoluţie, dar ne este necesar să ne purtăm cu toată lumea din jur la fel ca şi cu fraţii noştri din propriul popor spiritual, pe care îi iubim şi îi preţuim ca pe noi înşine. Suntem într-o conjunctură spirituală de întrupare formată din grupuri multe cu evoluţii diferite, cu obişnuinţe diferite, cu puteri diferite, cu experienţe diferite de folosire a puterilor proprii, cu forţe de adaptare diferite de la o perioadă la alta – şi multe altele de acelaşi fel. Concluzia este că e bine să ştim că suntem diferiţi, că privim lumea cu priorităţi diferite, în raporturi de destin diferite – CU TOATE ACESTEA SĂ NE PRIVIM CA ŞI CUM AM FI FRAŢI BUNI ŞI VECHI DE SPIRIT, respectându-ne reciproc, ajutându-ne reciproc. 
Dar noi chiar ne dăm seama că suntem diferiţi - şi nu suntem obişnuiţi cu aşa ceva, nu ne dorim asta, vrem să fim cu toţii identici, e mai comod aşa, nu altfel. Tragem unul de celălalt fără să ne dăm seama că pe unii îi tragem în jos – şi ei sunt acolo ca să ne ajute să merge în sus (sau mai departe, să nu stăm oricum pe loc) , iar pe alţii îi tragem din răsputeri în sus, deşi ei nu pot sări peste etape, chiar dacă fac ce le cerem noi, vor obosi rapid şi vor reveni la puterea şi locul lor exact atunci când credem că am “reuşit” să-i scoatem “la liman”. Cu toţii obosim, devenim nervoşi, mânioşi şi nu de puţine ori chiar ranchiunoşi. Credem că cei din jur sunt superficiali – dar de fapt nu este de loc aşa: ci fiecare se poartă după cum poate la modul cel mai serios al său personal, chiar dacă mai simplist decât alţi întrupaţi din jur, mai puţin calitativ, moral, decent, comparativ cu alţi semeni. 
Fiecare întrupat de fapt are în jurul său măsura după care îşi va măsura propria activitate, manifestare, pe o scară a valorilor de manifestare, nu a oamenilor ca persoane: iar acest lucru societatea concurenţială – şi nicidecum conlucrativă – nu ni-l pune în faţă. Nici un profesor, nici un preot şi nici un medic nu ne atrage atenţia asupra acestui aspect – când de fapt în primul rând ei ar trebui să ne sfătuiască în astfel de direcţie. 
...Şi dacă vreunul o va face – şi va rezista impunerilor şi blamărilor altora de acelaşi fel de meserie (căci de har nu mai discutăm, ca să nu jignim...) înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Vom preţui – şi nu vom dispreţui fiecare “altceva” care ne va ajuta: ori să ne îmbogăţim experienţa, ori să ne-o consolidăm pe cea veche, ori să ne întărim voinţa, ori să ne mărim flexibilitatea. Cei pe care îi numim azi superficiali vor fi oamenii pe care cu drag îi vom ajuta mâine – cu răbdare pentru a ajunge la cel mai bun nivel AL LOR. 
Şi vom fi în alt fel mulţumiţi de noi înşine – nu pentru că ne-am socotit superiori altora, ci pentru că am avut puterea de a-i înţelege şi valoriza pe cei desconsideraţi cândva. 
MULŢI DINTRE NOI SUNT ÎN DESTINE CU CELE MAI SIMPLE SARCINI DE TRĂIRE UMANĂ PE PĂMÂNT
Ne confruntăm deseori cu oameni care cred azi că ne complicăm existenţa cu “chestiuni inutile”: cunoaştere, răbdare, toleranţă, înţelegere... Ne este foarte greu să le acceptăm acest fel de gândire, ştiind că toate cele care ne înconjoară sunt de o complexitate uriaşă, care ajută fiecăruia în parte să-şi urmeze programele învăţăturilor eterne. 
Tot ceea ce ne vine în faţă ne este de folos. Ne formează înţelegerea importanţei vechiului şi noului în egală măsură: căci după măsura vechiului învăţăm treptat noutatea, iar cu măsura noului putem crea condiţii pentru paşii următori. Pe de altă parte, ceea ce pentru unul este nou – pentru altul este deja vechi şi invers. Ne învăţăm reciproc, alegem, ne orientăm, ne corectăm – totul fiind util chiar prin complexitatea celor existente şi în învăţături, şi în întăriri. 
DAR... să înţelegem un alt aspect deosebit de important prin prisma căruia avem nevoie să ne obişnuim să considerăm altfel oamenii din jurul nostru: foarte mulţi oameni din jurul nostru, pe care i-am categorisi superficiali – iar ei, la rândul lor, ne consideră exageraţi şi ne dispreţuiesc în egală măsură – sunt de fapt întrupaţi în această perioadă numai pentru a trăi timpul variaţiilor foarte strânse de vibraţie planetară, din care în viitor vor avea foarte multe de învăţat; care pe ei personal, în felul lor, îi ajută foarte mult pentru a se obişnui cu aglomeraţii planetare în condiţii vibraţionale cu totul speciale. Nu au sarcini de destin complicate, pentru că deocamdată nu au experienţa de a suporta un trai complex pe o planetă cu variaţii bruşte de vibraţie - care formează azi fondul existenţial pământean (http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2014/11/vibratia-planetei-noastre-intre-cutite.html ). În rest, sunt oameni buni în felul lor, pricepuţi în meserii fără mari pretenţii, comunicativi, dar sarcina lor este aceea de a trăi doar simplu într-un asemenea mediu planetar. Tocmai acest fapt însă îi determină să fie dispreţuitori la adresa celor care “se complică inutil” – în baza aceleiaşi explicaţii de la punctul anterior: au impresia că toată lumea ar trebui să fie asemenea lor. 
Prezenţa lor lângă cei “care se complică” este aceea de a-i ajuta să se întărească - fără a fi însă conştienţi de acest lucru, fără intenţie ca atare - să reziste ispitei delăsării, dispreţului, intoleranţei. La rândul lor, ceilalţi îi ajută să înţeleagă cândva că vine timpul să trăiască şi ei, curând în evoluţiile lor, în acelaşi fel. Subconştientul le dă uneori semne – dar ei nu pot acepta încă. 
Finalului acestui ciclu de vieţi pământene ne va spune cum am rezistat şi ce mai trebuie să facem – la nivele mai mult sau mai puţin subtile – pentru a recupera ceea ce ne-am relevat singuri a putea sau a nu putea face faţă în astfel de condiţii. 

Post Scriptum: Pentru cei care vor câteva idei în plus aş recomanda: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2012/09/arderile-de-tot.html 

vineri, 10 iulie 2015

PUTEREA SPIRITUALĂ DE A ACCEPTA RELIGIA ÎN ŞCOALĂ, ÎN ACEST MOMENT AL SOCIETĂŢII NOASTRE (1)

Mi-a fost deosebit de greu să abordez problema religiei în şcoală. Într-un fel părerea mea am spus-o permanent, o mai spun o dată în plus şi poate că am să mai supăr constant încă pe câte cineva – dar eu respect părerea tuturor: dacă vrea cineva să se supere, să-mi întoarcă spatele, să nu mai citească ce scriu – nu este nici o problemă, sunt obişnuită. Toate „uşile” şi toate „ferestrele” sufletului meu rămân deschise – adică oricând omul care m-a negat vrea o explicaţie sinceră pentru ceva, eu sunt aici, şi cu tot dragul ofer tot ceea ce pot pentru înţelegeri în orice direcţie am studiat şi am înţeles şi eu. 
Da, sunt total de acord cu religia în şcoală. După părerea mea, este neapărat necesar să înţelegem că religia răspândeşte multe adevăruri în lume, chiar dacă mersul i-a ajuns de multe ori schiopătat, chiar dacă unii preoţi mormăie rugăciuni rapid ca să meargă şi la înmormântarea următoare ca să mai împuşte ceva bani, chiar dacă nunta cuplului iudeu care ni se impune drept exemplu nu are nici o legătură cu sufletul dac care făcea lucruri cel puţin tot atât de bune şi frumoase în aceleaşi timpuri – dar care au fost aruncate nemilos la groapa de gunoi a universului... Şi altele, dar trebuie musai să dau alte exemple acum pentru înţelegeri profunde, aceastea sunt mai în faţă la prima vedere (dar nicidecum superficiale). 
Sunt oameni care nu vor să creadă în existenţa celui pe care noi creştinii îl numim Iisus Christos. Am fost deseori întrebată dacă eu cred că a existat: nu pot să spun altceva decât că da, a existat, da – ceea ce scrie în Noul Testament este adevărat: de la conceperea lui, naşterea, existenţa lui, desfăşurarea unor lucrări CU iluminaţii popoarelor: şi nicidecum învăţând, fomându-se spiritual la şcoala orientalilor, sau dacilor, sau egiptenilor, sau toltecilor. A venit PENTRU ei. Îmi iubesc mult poporul şi tocmai de aceea nu îmbrăţişez exagerările, aruncările în faţă fără modestie, autocontrol, gândire şi cultură ale semenilor mei. Iubesc adevărul şi nu pot susţine ideea că apostolul Andrei a fost altceva decât cel care a înţeles că nu are ce creştina aici, căci dacii ştiau de mult de dânsul şi chiar i-au facilitat legătura astral-dimensională cu dânsul, pe calea dacică învăţată de la Zalmoxis – Moşul ajutător al tuturor locuitorilor dintre munţii Alpi şi munţii Urali. Da, prin intermediul celebrelor brăţări dacice de aur – aparate subtile de echilibrare vibraţională şi de calibrare a frecvenţelor cerebrale în vederea „aruncării sufletului în suliţele Soarelui” şi nu altceva. 
La vremea cuvenită voi scrie mai multe. 
Am înţeles clar că Iisus a spus cum oamenii vor face lucruri încă şi mai măreţe decât a făcut el. Şi nu pentru că nu ar fi putut face dânsul în acel timp de viaţă umană un avion sau un televizor, un telefon sau o navetă spaţială, ci pentru că nu avea cum să facă astfel de lucruri în faţa şi pe înţelesul oamenilor DE ATUNCI. Şi pentru că EI - noi, popoarele pământene - trebuie să ajungă, prin condiţiile pe care dânsul le-a creat atunci, să facă tot ceea ce ştim că a făcut omenirea de atunci şi până acum, şi tot ceea ce nu ştim că a făcut şi încă face în ascuns... 
Încă din Egiptul Antic preoţii ştiau bine că aşa va fi, iar de puterea omului călăuzit de Dumnezeu se temeau toţi, inclusiv preoţii iudei care nu puteau decât să grăbească scoaterea din lume a lui Iisus. Ceea ce era de fapt dorit şi de dânsul, deşi ştia că va îndura dureri cumplite: dar le trăia şi omul, şi Dumnezeu care simte permanent toate durerile noastre la un loc... Noi credem că numai atunci a suferit durerile lumii, dar de fapt dânsul poate simţi clar şi profund durerile tuturor întrupaţilor, nu numai ale oamenilor, nu numai ale vieţuitoarelor Pământului, ci ale tuturor, de pretutindeni. 
Nu credem? Asta este... ce să facem, vom crede când ne va veni timpul să credem...
Este clar că nu ştim bine ce este religia, nici măcar esenţa ei dezbrăcată de interes material şi perversitate umană, dar exact asta vom înţelege: nu pentru că o spune unul sau altul, ci pentru că VOM SIMŢI ÎN SUFLETUL NOSTRU totul. O vom simţi curat şi drept, nu distorsionat, iar acolo unde a fost confuzie, vom descoperi totul cu blândeţe şi înţelegere pentru toţi cei care au trăit ei înşişi în neputinţele pe care le-au ascuns sub brocarduri aurite şi în spatele catapetesmelor cu faptele unor sfinţi pe care i-au respectat mult prea puţin... Dar noi putem să îi respectăm şi la vremea necesară să conlucrăm cu dânşii umăr la umăr pentru a dărui lumii o planetă curată, frumoasă, naturală. 
Însă ca să ajungem s-o facem ne poate fi mult mai uşor dacă le cunoaştem vieţile, dacă îi respectăm, dar nu doar să mormăim la nesfârşit, fără să ne implicăm personal în rezolvări, rugăciuni pentru a opri pe unul – pe altul, sau a împinge pe unul sau pe altul, de la indivizii care ne fac viaţa în fel şi chip - la alte popoare care nu au respect faţă de al nostru sau nu avem noi respect pentru altele. Şi putem învăţa multe de la fiecare în parte – fie sfânt, fie popor. 
Însă tinerii de azi pot fi pragmatici în felul lor, alături de bătrâni echilibraţi, luând ce trebuie din cele ce ne-ar prezenta religia azi şi lăsând la o parte ce nu ne mai trebuie: FELUL în care ne-au fost prezentaţi aceşti eroi spirituali ai popoarelor. Au crezut într-un Dumnezeu şi au trăit sau au murit cu credinţa lor în suflet. Şi când istoria nu va mai fi învăţătură despre războaie şi cruzimi, perversităţi şi nulităţi smălţate în culori ambigue, vom învăţa şi despre cei alungaţi din memoria popoarelor, cei care au făcut, cu adevărat, înălţimea spiritualităţii la care orice om poate să ajungă, şi să aspire până să ajungă...
Toţi avem amintiri nepătrunse încă, comune sau diferite, dar avem şi înţelegeri care spun că pe toate drumurile vieţii ne sprijină coordonatorii evoluţiilor noastre. Vom descoperi simboluri create tocmai în acest sens: toate au rădăcini comune – doar cu mici diferenţe, rezultate uneori din subtilităţi pătrunse de diferite popoare în feluri proprii, conform destinelor lor; sau provenite din dezorientări alteori, din pierderi sau impuneri de care nu s-au putut feri. Dar forţa simbolului devine întotdeauna dătătoare de forţă, speranţă, orientare, oferind impulsuri infinite de înaintare şi de înălţare spirituală. 
Scoaterea religiei din orarul elevilor nu este decât ştergerea unei alternative la istoria evoluţiei omului şi planetei, a galaxiei şi a cosmosului, mult mai fals prezentată în cărţile de şcoală. De exemplu, am arătat de-a lungul multor articole din această etichetă – şi voi arăta în continuare cu respect şi curaj – cum în spatele fiecăruia dintre evenimentele religioase luate în discuţie se „ascunde” un mare adevăr, asemănător celor pe care le iubim când ne informăm din cunoaşterile privind energetica umană şi planetară prezentată de alte popoare: orientale de predilecţie, sau sud-americane (mă refer la populaţiile de origine toltecă) sau nord-americane (de origine local-atlantă). Dacă le unim şi înţelegem unde este o metaforă pe locul unor cunoaşteri la care azi avem acces, va rezulta ceva cu adevărat echilibrant pentru orice om de pe Pământ. Şi va veni astfel momentul în care vom iubi echilibrul mai mult decât orice exces care nu ne înnobilează azi viaţa...
Suntem îndoctrinaţi prin şcoală în egală măsură ca şi prin religie, dar nu ştim asta. Trăim în mijlocul unei adevărate bătălii în plan ideatic şi de aceea de multe ori suntem dezorientaţi şi credem că nu mai înţelegem nimic. Descoperim prin meditaţii active vremuri şi istorii care nu se potrivesc câtuşi de puţin cu cele învăţate la şcoală şi, dezorientaţi, nu mai credem în nimic. Când ne încredinţăm că şi alţii au perceput, simţit, văzut la fel, dezorientarea se înlocuieşte cu lepădare. Suntem acuzaţi că ne lepădăm de religie, de Dumnezeu, dar nu este adevărat, de credinţă nu ne lăsăm, nu ne lepădăm. Dar simţim clar cum preotul poate deveni doar un sfătuitor prin experienţa sa, prin ştiinţa sa – nu un mijlocitor între om şi Dumnezeu. Relaţia dintre om şi Dumnezeu nu trebuie musai să fie făcută prin intermediar, niciodată nu a fost necesară: doar îndrumarea, sfătuirea a fost necesară; şi nicidecum impunerea cu pedeapsă, robia, sclavia. 
Religia nu este obligatorie, biologia este obligatorie. Şi una şi cealaltă prezintă inexactităţi, uneori chiar falsuri, confuzii. Învăţăm ştiinţele „exacte”, inclusiv psihologia şi filozofia – mai nou cursuri extraşcolare de NLP pentru care plătim din greu, pentru că felul de prezentare este diferit de cel religios: pentru că – şi sunt perfect de acord – religia ameninţă cu moartea veşnică pe cel ce află şi nu crede: şcoala – doar cu o corijenţă, care cu grijă poate fi evitată cu un 5 sau 6...
Desigur, este un început de discuţie, este doar un subiect de reflecţie pentru fiecare dintre noi asupra unor elemente şi evenimente ale vieţii noastre. Viaţă care nu e nici prima şi nici ultima – dar asta nu vrea nici ştiinţa, nici religia să ne-o confirme. Am ajuns să nu mai avem nevoie de confirmări: poate chiar asta vor şi conducătorii – să nu mai facă ei efort din moment ce avem şi căi de informare/aflare paralele. Aşa cum extratereştri şi homosexualitatea sunt acceptate de o parte a religiei creştine, treptat, fără cine ştie ce mari probleme, vom ajunge să nu mai facem canoane, ci analize, iar atunci ceva se va schimba cert în viaţa noastră. 
Toate au importanţă, toate fac parte din viaţa noastră, chiar dacă toate sunt privite azi cu atenţie, în loc să fie plivite ca până acum. Eu cred că religia ne va spune curând că cel mai important lucru este să trăim mereu fiecare clipă cu toată conştiinţa pe care o putem avea, conştienţi de tot ceea ce trăim, simţim, răspunzând mereu echilibrat cerinţelor vieţii, aşa cum este ea. 
Poate şi acei preoţi lacomi se vor lăsa de cerşit bani şi foloase necuvenite decât prin „tradiţie”. La fel şi profesorii lacomi, şi medicii. Poate chiar îşi vor descoperi adevărata lor hăruire, în loc să dovedească lipsă de har şi pentru aceea mai abitir să fie plătiţi: pentru că sunt suportaţi. 
Pe urmă mai vedem noi ce va fi. Important este să-l înţelegem bine pe acel „acum”. Şi să ne dăm seama că de fapt orice „acum” este solid legat de orice moment trecut şi oricare din viitorul etern al vieţii noastre de monadă în evoluţie. Cu adevărat: mai departe vom vedea ce va fi.