Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 28 iunie 2013

CÂTEVA CUVINTE ÎN PLUS DESPRE RUSALII ŞI SÂNZIENE

Este bine să scriu despre un subiect privind evenimente planetare şi/sau general-spirituale, după ce am trăit evenimentul, căci astfel vin în orice moment trăit impulsuri de noi căutări, descifrări, înţelegeri suplimentare. 
Şi acest lucru se petrece în mod cert de fiecare dată…

Orice subiect care este deschis către discuţii poate fi început – dar nu şi terminat cu adevărat… Se poate scrie la infinit. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre evenimente planetare, care au fost sesizate dintr-o mulţime de unghiuri de vedere, de către o mulţime de oameni. Mereu se deschid astfel de înţelegeri asupra fenomenologiei legate de eveniment, sau evenimente de aceeaşi natură, care pornesc din aceeaşi rădăcină planetară, sau evenimente conexe care îşi aduc contribuţia la înţelegeri tot mai detaliate, profunde, conducând toate împreună la deschiderea căilor de înţelegere pentru alte elemente de trăire pământeană. Planetară – de fapt, la modul general – căci oriunde în lume, în univers, lucrurile se petrec la fel, cu specific local şi la nivelul oricăror întrupaţi: fie sau nu gânditori, creatori conştienţi. 
Spre studiu, iată adresele celor alte două articole scrise anterior:


Despre acest subiect am mai scris şi voi mai scrie pe măsură ce voi înţelege şi eu lucruri în plus, dar şi pe măsură ce voi vedea că anumite lucruri nu sunt înţelese corect, lăsând vremurilor care vin să ne lumineze permanent, să ne ridice mereu înţelegerile, spre pătrunderi tot mai profunde. 

Părerea mea este că avem nevoie de câteva precizări în plus şi despre diferenţa între sărbătoarea Rusaliilor şi Sânzienele noastre tradiţionale – care nu au nici o legătură practică, de devenire, cu sancta (sfânta) Diana a romanilor, aşa cum circulă acum tot felul de informaţii pe internet. 
Am rămas tributari ori informaţiilor pervertite din timpul comunismului, ori impunerilor care au devenit obicei de încredinţare din partea organizatorilor religioşi. Mai mult: aud azi că în vestul Europei a fost ieri sărbătoarea arderii vrăjitoarelor, în care în fiecare an se arde la propriu o păpuşă ce reprezintă vrăjitoarele arse în Evul Mediu ... Lumea se bucură, mănâncă şi bea fericită că “a mai scăpat un an de vrăjitoare”… 
Bine a spus cine a spus: suntem la 5 minute distanţă în timp de Evul Mediu...

RUSALII ŞI SÂNZIENE
În primul rând să revenim la Rusalii... 
Rusaliile reprezintă sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh: se stabileşte la 10 de zile de la Înălţare şi la 50 de zile de la Înviere: drept pentru care se numeşte şi sărbătoarea Cincizecimii. Ceea ce explic este faptul că o astfel de sărbătoare se stabileşte în fiecare an în funcţie de sărbătoarea Învierii Domnului, şi astfel ea va fi în fiecare an la altă dată. 
Zilele Sânzienelor sunt un grup de zile din fiecare an în care se percepea în trecut Ziua mijlocului de vară, cu coborâre din străvechimi, prin simţirea înaintată a omului trăitor liniştit şi profund cunoscător în mijlocul universului pe care îl conştientiza în mod activ. Aşadar astfel de zile, de evenimente planetare nu erau observate cu ajutorul unor aparate create prin folosirae unor tehnologii avansate, ci erau percepute cu simţurile tuturor corpurilor proprii, pe care omul şi le cunoştea foarte profund, folosindu-le ca atare. Ziua Mijlocului de vară era percepută ca fiind într-un interval de timp cuprins după numerotarea noastră cam între 16 şi 25 ale lunii iunie. Aşadar nu era o dată stabilită de cineva anume, ci oamenii cu percepţiile cele mai înaintate ale timpului simţeau când era vârful energiilor verii: în funcţie de ritmurile cerurilor şi ale pământurilor, ale tuturor vieţuitoarelor de pretutindeni – suflete în sânul marilor suflete ale planetelor şi stelelor de pretutindeni...
Astfel de zile erau folosite de oameni pentru impulsurile, puterile energetice pe care le aduceau cu sine, oferind corpurilor energiile şi vibraţiile necesare realizării unor anumite activităţi la scara întregului popor sau la nivelul unor regiuni – părţi din teritoriile pe care fiinţau oameni cu învăţături comune şi aplicaţii creative pe măsură. 
Aşa au rămas în conştiinţa colectivă a popoarelor sub formă de zile (la origini: perioade de timp) tradiţionale. Pe măsura trecerii timpului, diverse grupuri umane le-au folosit în ascuns pe direcţiile pe care le purtau cu ele, iar mai târziu au impus pe faţă nefolosirea lor tocmai pentru că aduceau cu sine puteri pe care aveau interese personale să nu se dezvolte în sinea spiritului liber în lumea întrupării sale. 
Cu pornire de la o asemenea înţelegere, sărbătorile noastre au rămas sub formele religioase mai mult decât sub cele de tradiţie neaoşă, carpatină, getică sau dacică – putem să spunem cum ne vine deocamdată. Când va veni vremea, ne vom spune numele după cum ne vor cânta sunetele sufletelor noastre împletite, din nou, în sufletul naturii care ne oferă locuri ideale pentru înălţarea noastră spirituală. 
Cu toate acestea, mai numim „Moşii de vară” ziua pentru pomenirea morţilor înainte de duminica Cincizecimii (Sâmbăta Rusaliilor), iar acesta este un lucru foarte bun. Cu tot respectul însă, atrag atenţia asupra faptului că sărbătoarea Sânzienelor noastre – nici ca eveniment, nici ca numire – nu are legătură cu ceea ce se numeşte cultul roman al zeiţei Diana. Nu este nicidecum semnificaţia vreunui cult străvechi al Soarelui, semnificaţia fiind cu totul alta, dar oricum nepierită total din sufletul poporului nostru
Să discutăm despre asemenea amănunte în continuare. 

SÂNZIENELE: ZIUA MIJLOCULUI DE VARĂ
Sunt necesare multe explicaţii privind semnificaţiile unor tradiţii străvechi: care nu au avut la origine absolut nimic privind necunoaşterea universului în care trăiau oamenii. Dimpotrivă, erau cunoscători înaintaţi, conştienţi de evoluţiile lor ca spirite întrupate pentru înaintarea lor spirituală. 
Să pornim de la a explica, mai detaliat decât am făcut-o în alte locuri, despre conjuncturile apariţiei şi menţinerii în tradiţiile noastre a culturii Moşilor, precum şi liniile generale ale revenirii lor în mijlocul popoarelor pe care le vor îndruma din nou direct, prin cunoaşterea lor de către oamenii de pretutindeni. 
Despre Moşii popoarelor, trimişii lor şi, dintre toate activităţile lor, cele derulate în legătură cu aşezările umane, se poate citi o sinteză în articolul: Poveştile geţilor: 21. Scurtă sinteză a activităţilor anuale din vechime ale moşilor popoarelor şi ale trimişilor lor .
În primul rând, din străvechimi anul nu era împărţit aşa cum îl împărţim noi azi, ci era împărţit în două mari perioade: vara şi iarna. 
În acest fel, Ziua Mijlocului de vară apare altfel decât am considera azi, când spunem că vara abia a început. Ziua Mijlocului de vară nu era hotărâtă, ci era simţită, în funcţie de ritmurile anuale ale cerurilor şi pământurilor: mereu în altă zi, dar într-o perioadă pe care azi am delimita-o cam între 15-16 şi 25 ale lunii iunie. 
Dacă ne raportăm la astfel de repere, avem de înţeles şi alte fenomene, din care o parte au rămas în tradiţiile noastre, marcând legătura cu percepţiile omului liniştit, atent, iubitor al tuturor celor ale cerurilor şi ale pământurilor, cu ale îndrumătorilor de neam şi al ajutătorilor tuturor: entităţile care ajută fiecare om, inclusiv pe Moşii popoarelor şi toţi cei care poartă – purtau – cuvântul lor, îndrumările lor: în linii mari, ele fiind: 
– cele din vară: preponderent pentru trăirile curente şi lucrările care trebuiau realizate în aşezare de-a lungul unui an întreg;
– cele de iarnă: preponderent pentru trăirile curente şi gândirile, analizele comportamentale şi înţelegerile membrilor aşezării – activităţi spirituale le numim acum – pentru perioada unui an întreg. 
Erau aşadar învăţături pentru un an întreg: de la o zi a mijlocului de vară la alta şi de la o zi a mijlocului de iarnă la alta de acelaşi fel. În acest fel oamenii erau obişnuiţi să primească din partea Moşilor (numiţi de către alte popoare: Nemuritorii, sau Bătrânii, sau Vracii, sau Patriarhii), învăţături şi îndrumări prin exemplul direct al purtătorilor de învăţătură de la Moşi la popor. Moşii ofereau tot ceea ce era necesar Călătorilor, care la rândul lor ofereau tot ceea ce era necesar Învăţătorilor din aşezări, Învăţători care nu părăseau aşezarea lor, satul, fiind locuitori permanenţi ai acesteia. Învăţătorii lucrau mai întâi cu Măiaştrii (ai meşteşugurilor: Maeştrii, Meşterii), apoi împreună ofereau tuturor locuitorilor cele gândite şi aplicate între ei la început, în maniera proprie a aşezării: aşezare de la şes, de la munte, de la deal, din preajma apelor curgătoare, de la malul mării. Toate fuseseră deja discutate flexibil astfel de către Învăţători cu Călătorii Moşilor, şi între Învăţători şi Măiaştrii aşezării: şi aceştia fiind, asemenea Învăţătorilor, oameni născuţi şi trăitori în aceeaşi aşezare. 
Puterea energetică a Mijlocului de vară oferea fundamentul subtil de fixare a învăţăturilor noi care le veneau oamenilor pe această cale. Oamenii din aşezare (din sat) aveau propriile lor intuiţii, simţind şi ei, cât se poate de clar:
– tendinţele de derulare a timpurilor, sub bolţile cerurilor, pe Pământul aflat într-o permanentă mişcare, schimbare, de la un an la altul – pe lângă cele de la perioade mai scurte de timp la altele cu vibraţii de acelaşi fel;
– intuiau de asemenea momentul în care porneau la drum Călătorii radianţi, simţeau puterea lor mergând mereu înaintea lor, pe drumurile pe care le aveau de parcurs fiecare, de la o aşezare la alta.
Asemenea lucruri, asemenea evenimente se petreceau permanent în locurile unde se aflau populaţii umane. Peste tot principiile în virtutea cărora se desfăşurau astfel îndrumările erau aceleaşi, de o înaltă umanitate, cu adaptări de la un specific local, spiritual şi continental, la altul. 

DE CE TRĂIM ASTFEL DE VREMURI
Schimbarea acestor obiceiuri s-a realizat în mod special de către Moşii popoarelor. Acestea au fost hotărâri luate în sânul omenirii pe Pământ, pentru că erau necesare să se petreacă cu populaţiile umane doar acum, aici, pe Pământ – la intervale foarte mari de timp evolutiv. 
În mod normal, Moşii nu se retrag din mijlocul popoarelor îndrumate de ei, nu se retrag din cunoaşterea şi îndrumarea directă şi permanentă a oamenilor – spirite aflate în evoluţii, în învăţături şi aplicaţii directe sub îndrumarea lor. 
Rar, când pe o planetă vin, sub conducerea coordonatorilor de evoluţii, blocuri piramidale de spirite cu alte feluri de sarcini decât cele de destin ale rezidenţilor, Moşii se retrag după ce oferă învăţături avansate populaţiilor. O fac pentru a lăsa oamenii să trăiască între ei, folosind experienţa pe care au acumulat-o până în acel moment al evoluţiilor lor: pentru ca ei să-şi cunoască bine şi puterile, şi neputinţele din acel moment al evoluţiilor lor. 
Asemenea evoluţii de cunoaştere proprie avansată (indiferent dacă ele sunt pozitive sau negative – tot spre avansarea în evoluţiile spiritului sunt) sunt specifice spiritelor care vin evoluţii foarte avansate. Astfel de evoluţii nu sunt cuprinse încă în sarcinile de destin ale rezidenţilor. Rezidenţii nu se mai întrupează de-a lungul perioadei de vibraţie foarte joasă alături de spiritele din blocurile piramidale, căci nu ar suporta brutalităţile de care dau dovadă acestea din urmă în condiţiile pământene foarte grele pentru ele. 
Adică pentru noi, cei întrupaţi în această perioadă de vibraţie joasă: de la ultima glaciaţiune până în contemporan. Iar la condiţiile grele pentru oricine – rezidenţi sau nu – vin să se adauge în primul rând diferenţa dintre evoluţia avansată de acasă (care este o obişnuinţă curentă pentru noi) şi necesităţile de orientare în condiţiile grele de aici: adică vibraţia planetară foarte joasă şi cu variaţii foarte abrupte, strânse, de la o perioadă scurtă de timp la alta, la care se adaugă influenţele de vibraţie, joasă şi ea, ale biosistemului natural (vegetale şi animale) de pe planetă. 
Blocurile piramidale evoluează sprijinindu-se între ele, ori în interiorul lor – un grup sprijinindu-l pe altul. Sunt grupuri de spirite cu experienţă din ce în ce mai mare de la baza piramidei spirituale spre vârf şi fiecare învaţă de la altul. Când spunem că aceste blocuri spirituale vin rar – ne referim la faptul că ele vin rar în această zonă a universului, pentru a-şi cunoaşte limitele: şi superioare, şi inferioare, la care a ajuns experienţa lor pe moment. Este o raritate de venire aici: şi este rar nu numai că spiritele venite pe Pământ intră relativ rar la întrupare, chiar dacă şi acest lucru este valabil – ci călătoriile în sine, de la o zonă a universului la alta sunt extrem de rare. Iar acest lucru este neapărat necesar, căci altfel spiritele ar obosi prea mult. Azi ştim bine greutăţile pe care le-a îndurat omenirea de-a lungul ultimelor milenii. Tocmai de aceea astfel de veniri sunt practic la intervale de timp de o eternitate, comparativ cu timpul pe care îl măsurăm acum pe Pământ. 

Dacă asemenea blocuri nu ar fi venit pe Pământ, prin evoluţii planificate, rezidenţii ar fi avut întrupări fizice în continuarea vieţilor lor atlante sau lemuriene. Ar fi dus mai departe şirul întrupărilor lor obişnuite, sub conducerea Moşilor: conducători-lucrători-îndrumători care trăiesc de câteva ori mai mult decât cei pe care îi ajută – aşa cum au stat lucrurile şi înainte de ultima glaciaţiune: atunci însă fără întrerupere. În asemenea situaţie, coordonatorii evoluţiilor – aşa cum este Iisus, şi cum sunt şi mulţi alţii – nu ar mai fi venit pe Pământ pentru a aduce fluxuri noi de energii, rapid, cu mult timp înainte de ajungerea fluxurilor pe cale naturală: prin atracţii de la o galaxie la alta. Căci în mod cu totul special au fost astfel aduse suplimentar şi înainte de termenul natural, pentru a se scurta zilele suferinţelor oamenilor – şi nu pentru altceva. 
De regulă, evoluţiile normale ale rezidenţilor, alături de ajutătorii lor obişnuiţi, oriunde şi oricând, se petrec liniştit, fără dureri, fără neînţelegeri, în societăţi care sunt în sufletele noastre, în calitate de ajutători, ca ideal al nostru de societate, spre care tindem cu toţii: doar că unii în mod agresiv, alţii mai toleranţi, fiecare spirit cunoscându-şi astfel şi gradul de agresivitate, şi gradul de toleranţă proprie. 
Să reţinem faptul că, dacă acum încep să se întoarcă acasă blocurile piramidale – acţiune care se află deja în curs de derulare – lumea oamenilor va reveni încet, dar sigur, la normal, la necesitatea trăirilor în linişte, conlucrative, înţelegătoare – aşa cum este normal să fie de fapt. Dar toate spiritele ştiu bine acum în ce stadiu se află şi la vibraţii înalte, şi la vibraţii joase , şi în condiţii grele şi în condiţii uşoare, şi în aglomeraţii spirituale mari, şi în câmpuri relaxate de populaţii multe, cu greutăţi multe de trăire efectivă în toate felurile de condiţii. 
În noile condiţii, rezidenţii vor intra din nou la întrupare, iar Moşii vor reveni în mijlocul rezidenţilor şi al ajutătorilor lor direcţi, reluând îndrumările lor până la sfârşitul etapei în curs şi începutul unei etape noi mentale. Îndrumările lor vor reorienta omenirea pe drumuri înaintate de căutare a idealurilor noastre de azi: calitate, moralitate, într-ajutorare, conlucrare, altruism, dragoste, înţelegeri profunde, cunoaşteri universice de nivelul complet pentru oameni din perspectiva Pământului. Conlucrarea oamenilor nu se va manifesta doar între ei, ci în primul rând între ei şi entităţile astrale ajutătoare personale, precum şi cele de grup spiritual propriu, cu entităţile dimensionale şi entităţile coordonatore ale evoluţiilor lor. Sunt entităţi cu care ne-am întâlnit, direct sau pe cale informativă (auzit, citit), în perioade cum este aceasta pe care o trăim azi, pe Pământ, numindu-le în fel şi chip, după cele ce au rămas în gândirea colectivă de-a lungul timpurilor din urmă. 

Vibraţia planetară creşte treptat, sigur, relativ repede.
Corpurile noastre se dezvoltă rapid, prin intermediul elementelor arhetipale (element de dicţionar: Arhetipal, pct.2) . Memoriile noastre spirituale se dezvoltă, odată cu dezvoltarea senzorilor corpurilor fluidice aflate în continuă dezvoltare: deja cei mai atenţi clarvăzători văd bine cum se dezvoltă sistemul nostru corporal de la forma ovoidală la forma sferică. Are loc îmbogăţirea nivelelor noastre de percepţie la diferite vibraţii planetare. Memoriile corpurilor noastre păstrează, şi voinţa noastră gestionează, din ce în ce mai profund conştient, îmbogăţirea permanentă prin impulsurile interioare (din experienţa proprie) şi exterioare (din mediul de trai), care vin la incidenţa cu structurile noastre corporale astfel dezvoltate. 
Omul nu-şi formează acum obişnuinţele de altă formă de manifestare – foarte mare atenţie asupra acestui lucru – ci REVINE la cele normale ale evoluţiilor sale, ieşind din groapa de potenţial spiritual prin care a trecut în ultima perioadă: de la ultima glaciaţiune spre, şi în prezent: şi încă puţin în continuare. 

Despre aceste zile ale revenirilor ar trebui să discutăm ori de câte ori avem prilejul. 

REVENIREA: CONTINUAREA ŞI FINALIZAREA EVOLUŢIILOR
Revenirea are loc lin, chiar dacă destul de rapid, pentru că:
– pe de o parte suntem spirite care nu trăim acum pentru prima dată în evoluţiile noastre astfel de vieţi în astfel de locuri, cum este Pământul. Avem experienţă: chiar dacă unii mai puţină experienţă lucrativă şi alţii mai multă, chiar dacă unii avem experienţă mai puţină de învăţătură aici, de acceptare de ajutor şi de oferire de ajutor – alţii mai multă, iar alţii atât de multă încât sunt aici numai pentru a ajuta, întărindu-şi în acelaşi timp propria experienţă acumulată anterior (adică îmbogăţind şi consolidându-şi în acelaşi timp cele cunoscute anterior);
– pe de altă parte spiritele cu experienţă puţină sunt primele care pleacă înapoi acasă, de unde au venit pe Pământ. Ei sunt foarte ataşaţi de lume multă, de zgomot, de comunicare, de relaţionare – indiferent ce fel de relaţii sunt în stare să-şi creeze. De aceea se va face linişte planetară, iar acest lucru va fi fondul de trăire al lumii viitoare. Vor rămâne pe Pământ acele spirite care au experienţa cea mai înaintată, care s-au ocupat intens de neliniştiţii care de acum încolo vor pleca, sunt cei care abia de acum îşi vor putea finaliza şi ei programele proprii de evoluţie pe Pământ. În asemenea condiţii, perioada de trecere pe care o trăim actualmente se va caracteriza prin creşterea conştiinţei şi conştienţei celor care se vor întrupa mai departe în liniştea planetei, linişte instalată treptat, dar repede, cu ajutorul direct al Moşilor reveniţi ca îndrumători spirituali în aşezările rurale, din mijlocul naturii. Dar aceeaşi conştientizare a dezvoltărilor va fi şi în puţinele societăţi urbane care vor rămâne, o conştientizare a subtilului, a rafinării şi în creaţia materială, şi în manifestările umane. Este vorba despre o ridicare spirituală a rafinamentului industrial în viitor, cu direcţii principale de înaintare spirituală asemănătoare celor din societăţile rurale. Ele nu vor fi însă conduse de Moşi, ci de ajutători secundari şi centrali – la fel ca şi societăţile dinainte de ultima glaciaţiune, cu însemnătatea particulară a unui tip de muncă şi creaţie fizică de tip înalt spiritualizat, necesar întotdeauna evoluţiei unor evoluanţi de felul:
– galacticilor în primul rând, care au nevoie de consolidarea unor trăiri fizice personale de foarte mare subtilitate şi rafinament creaţionist;
– ajutătorilor lor secundari care vor pregăti şi terenul desfăşurării evoluţiei galacticilor, dar şi ajutor oferit rezidenţilor în acelaşi timp.

Cu toţii vor fi ajutaţi de către Moşii întregului lor popor, care din nou îşi vor trimite, în Zilele Miezului de vară şi în Zilele Miezului de iarnă, Călătorii lor către aşezările de ambele feluri – şi urbane, şi rurale.
Să avem în vedere însă faptul că pe Pământ nu vor exista numai astfel de aşezări – rurale şi urbane, ci şi ajutători secundari planetari (pădurenii), care se ocupă cu dezvoltarea şi întreţinerea biosistemului de pretutindeni. De multe ori clarvăzătorii au făcut confuzii între Moşi şi trimişii lor pe de o parte – şi astfel de oameni pe de altă parte; nu sunt nici Moşi, dar nici entităţi astrale – ci oameni normali cu evoluţii spirituale avansate, cu experienţă pe măsură, care se ocupă prin propriul destin cu întreţinerea vieţii biosistemului de pretutindeni: ceea ce înseamnă lucrări deosebit de puternice şi complexe. 
Cu toţii aşadar vor fi îndrumaţi de Moşi, conlucrând de peste tot pentru reintrarea Pământului în evoluţie normală la nivel mineral (ajutor pentru refacerea straturilor de adâncime ale planetei), vegetal şi animal normal, natural. 
Evoluţiile din această perioadă a viitorului, din societăţile despre care discutăm, vor fi însă şi ele atipice, speciale pentru pământeni, în această perioadă universică şi planetară: căci în mod curent, normal, tipic, galacticii şi secundarii care vor rămâne fac evoluţii în acelaşi timp şi în acelaşi sens cu rezidenţii: atunci când nu sunt pe planetă blocuri spirituale piramidale. 
În societăţile tipice, normale, fără blocuri spirituale piramidale pe planetă, nu există o departajare a societăţilor în urbane şi rurale, în asemenea timpuri cum sunt cele de acum: sunt numai aşezări, societăţi de acelaşi fel – doar că pot fi mai mari sau mai mici, răspândite uniform pe toate continentele planetei, mergând în pas aproximativ egal. Diferenţele dintre aşezările tipice sunt legate doar de particularităţile de evoluţie, de trăire ale grupurilor spirituale întrupate în fiecare aşezare: având viteze diferite de înţelegere a evenimentelor, cu viteze diferite de aplicare practică, cu particularităţi proprii de percepţie, de orientare, de aplicare în creaţia materială, în parcursul conlucrărilor, etc. 

În societăţile viitorului se observă tot elemente de organizare atipice , care urmează şi ele tot un traseu atipic de existenţă de-a lungul vremurilor viitoare. Chiar dacă vor pleca blocurile spirituale piramidale în curând, ele vor fiinţa tot departajate prin caracteristicile anterioare – nu numai prin mărime şi particularităţi de uşoară diferenţiere spirituală a membrilor. O astfel de diferenţiere profundă se leagă de folosirea majoritară a corpului fizic în mediul urban şi folosirea majoritară a corpurilor astral-mental în mediul rural, şi se datorează, cum spuneam, evoluţiilor blocurilor spirituale piramidale pe Pământ. Unele grupuri spirituale au nevoie să iasă mai devreme din mediul urban, altele trebuie să rămână încă acolo. Nu este nici o întârziere a altor evoluţii prin delăsare sau inerţie, nici o neputinţă de suportare a dezvoltării industriale, ci este vorba despre evoluţii specifice manifestărilor prin corpul fizic, ale ajutătorilor galactici şi secundari. Prin acţiunile de ajutor oferite blocurilor piramidale, de nivelul acelora de abilitate şi flexibilitate în manifestare, asemenea ajutători au trebuit să le ofere ajutor din nivelele scăzute ale acelora: de pricepere, de cunoaştere, de înţelegere, de suportabilitate, de flexibilitate. Aşadar, abia după plecarea blocurilor piramidale galacticii şi secundarii îşi vor efectua şi ei evoluţiile, la nivelele lor înaintate de manifestare, nefiind de fapt nicidecum întârziaţi, netreziţi, leneşi, neînţelegători, etc. 

Atenţie aşadar cum ne vine să judecăm azi oamenii, noi cei care ne credem „treziţi”, „luminaţi”, „înaintaţi”... Vom descoperi cândva că, într-adevăr, cei de pe urmă sunt de fapt cei dintâi ...

Moşii vor da îndrumări speciale în situaţii speciale. Aşezările vor avea parte de îndrumări după specificul fiecăreia în parte, aducând membrilor societăţilor de pretutindeni îndrumări specifice derulărilor sarcinilor lor. De fapt şi azi primim ajutor în feluri extrem de subtile şi profunde, dar în moduri diferite după cum curg vremurile. Primim un ajutor subtil să ne înplinim sarcinile fiecare în parte, în felul său particular – nicidecum să ne uniformizăm unii cu alţii. 
Ar fi bine să înţelegem asemenea lucruri azi. 
Dar dacă unii dintre noi nu putem accepta astfel de direcţii „azi” (acum, în această perioadă planetară), o vom face „mâine”: într-un viitor apropiat. Fiecare dintre noi se află în etapa lui proprie de înţelegere şi este necesar ca fiecare să mergem în ritmul său. 
În asemenea societăţi ale viitorului, cei care vor termina sarcinile lor de destin în societăţi urbane vor avea două căi de plecare din societatea proprie:
– retragerea din destin prin plecare din viaţa, din manifestarea cu corp fizic, după care vor rămâne în continuare ca entităţi astrale ajutătoare pentru grupul propriu. Este cazul în care spiritul nu mai are nevoie, în acest ciclu de vieţi pământene, de consolidări de manifestare în societăţi rurale. Secundarii ajutători se vor retrage din destin numai dacă s-a retras tot grupul pe care l-au ajutat. Ca entităţi astrale vor ajuta din corp astral: şi grupul propriu până la plecare, şi alte grupuri de entităţi din galaxie;
– retragerea din societăţi urbane prin plecare şi trăire în societăţi rurale: pentru galactici care mai au de consolidat manifestări specifice derulate în natură, cu trecerea la clarsimţuri extrem de precise, cercetarea mentală a vieţilor anterioare, a societăţilor care s-au perindat pe planetă de la formarea transcedentală a omenirii – până la momentul vieţii curente. Trecerea la materializare / dematerializare / remodelare mentală, treptat, se face sub îndrumarea Moşilor şi a entităţilor astrale proprii, îndrumătoare de destin: numai în cadrul trăirilor în natură, prin revenirea la puterile omeneşti totale, cu propriile câmpuri energetice maxim dezvoltate. 
În acest fel, şi ţinând cont că în societăţile urbane se vor diminua naşterile în mod natural: la minimum, prin destinele cuplurilor, perpetuările societăţilor de acest fel vor mai continua doar puţin timp. Totuşi vor creşte populaţiile rurale, şi pe calea naşterilor la început, şi pe calea sosirilor din societăţile urbane. Este însă o perioadă relativ scurtă de timp, pentru realizarea sarcinilor de destin pentru galacticii şi secundarii care au ajutat blocurile spirituale piramidale. După un timp, naşterile se vor diminua şi în societăţile rurale. Reducerea naşterilor în prima fază este necesară concentrărilor de activitate şi trăire pe partea de înaintare proprie a fiecărui individ în parte. Dar trebuie să înţelegem totodată că populaţia umană mentală (creatoare conştientă avansată) trebuie să fie puţin numeroasă în planul întrupărilor cu corp fizic, căci altfel forţele spirituale mentale şi aplicaţiilor lor ar strica echilibrele naturale ale planetei, folosirea procedelor mentale legate de procesele de creaţie (materializarea, dematerializarea şi remodelarea mentală) ar prelua din aerul planetar o masă substanţială de fluxuri energo-materiale necesare planetei pentru dezvoltarea şi întreţinerea întregului biosistem natural: vegetal şi animal. 
De aceea vor rămâne puţini oameni pe Pământ, iar majoritatea spiritelor umane vor evolua prin întrupări astrale, conlucrând permanent cu cei întrupaţi cu corpuri fizice. Vor fi din nou întrupări rari şi foarte lungi, spre deosebire de întrupările din perioada pe care o trăim acum, cu întrupări foarte rare şi foarte scurte. Dar tot rare vor rămâne, căci căci tot vibraţie joasă va fi totuşi pe Pământ. În cca. 200 milioane ani se va putea spune că vibraţia pământeană va fi cu adevărat mare, înaltă. Dar până atunci spiritele umane vor fi plecat de mult, finalizând complet întrupările lor pe Pământ. 

Să ne trăim aşadar timpurile, înţelegând desfăşurările coordonate de entităţile deosebit de puternice, altruiste, înţelegătoare, iubitoare. Să încercăm să ne înţelegem încă de pe acum evoluţiile şi timpurile destinelor ce le formează, ajutându-ne prin conştientizări proprii, active din toate punctele de vedere. 
Să ne căutăm propriile puteri, însuşiri, înclinaţii. Căci fiecare dintre noi, prin alegerile noastre, contribuim la desfăşurarea vieţii unei planete naturale, curate, frumoase, care ne va ajuta şi pe noi să mergem mai departe în evoluţiile noastre. Liniile de ajutor există – ceea ce trebuie să facem noi este să ne lăsăm unii pe alţii să ne urmăm înclinaţiile normale, fără să ne împiedicăm, să ne deviem reciproc. Adevăratul sens de iubire de fapt acesta este – iar cei ce înţeleg acest lucru pot azi să ofere propriul exemplu celor care îl necesită. 
În acest caz, să ne urăm reciproc Succes !!!

4 comentarii:

Anonim spunea...

Ai spus ca grupuri piramidale se pregatesc sa plece.Cum se va face plecarea,in ce fel vor parasi Pamantul ?Si cam cine ar face parte din aceste grupuri,popoare,etnii,triburi ?In viitorul apropiat ,trebuie sa ne asteptam la o crestere a nivelului de constiinta ?Si cu ce consecinte in evolutia sociala?Gabriela Nastasoiu

Cristiana spunea...

(1) Gabriela, răspund acum întrebărilor tale, pe scurt, şi promit să reiau acest subiect în detaliu, dezvoltându-l mult mai ordonat şi cu sinteze pe site. Am scris enorm de mult (mi se pare mie !!!) despre Călătorii Spirituale (http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/search/label/Calatorii%20spirituale) (mai sunt şi nişte trimiteri la un alt blog ca să nu întrerup şirul explicaţiilor, subiectul fiind de o vastitate ieşită din comun). Eram la începutul cercetărilor mele, aveam experienţa de scris în formare, treceam şi prin momente grele cu serviciul... Tocmai de aceea este necesară o reluare ordonată.
Am scris la Înălţare cum se va face această plecare - aşa cum are loc şi venirea: prin zbor personal cu corpuri spirituale de vibraţie foarte înaltă, cu specializare deosebită pentru percepţii şi analize de mare profunzime; şi nu sunt singurele particularităţi ale lor, vom mai discuta. Am mai discutat în detaliu despre ele, la http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-istorice/olco/1-olco/1-1-calatoria-catre-pamant/ .
Din aceste grupuri fac parte, în majoritate, cei mai agresivi oameni, cei mai puţin adaptaţi, cei mai fricoşi, conservatori, perverşi: care însă se comportă în acest fel doar la nivele foarte joase de vibraţie de aici, de pe Pământ. La vibraţii înalte, cum au fost cele de până la ultima glaciaţiune, erau extrem de lucrativi, ajutători plini de abnegaţie, înalt cunoscători şi pe deplin lucrători ai timpului lor... Nu poţi să mă crezi, ştiu... Imaginează-ţi cei mai mari mafioţi, criminali... de fapt spirite extrem de active, care le contrabalansează pe cele mai inactive, vegetative. De regulă dispreţuiesc tot ce este de joasă vibraţie, ori le este frică, ori le este silă... De abia de acum încolo vor înţelege diferenţele acestea - dar şi noi, celor care nu ne vine să credem astfel de adevăruri... Sincer, văd, cercetez... mă mir şi eu, iar mirarea aceasta este de alt soi decât mirarea aceea când vezi un înger...

Cristiana spunea...

(2) Nu se poate spune azi cine face parte din astfel de grupuri, căci dacă înainte se putea spune în trecut teritorial şi ca popor în linii mari unde erau centraţi, azi sunt amestecaţi prin naştere peste tot.
Grupurile pe care azi îi ştim drept atlanţi erau cele mai echilibrate, altruiste, lucrative. Ulterior spiritelor care au venit după ei - în studii i-am numit post-atlanţi, ca să fie clar asta - s-a poziţionat în Asia - Lemuria continentală de fapt. Migratorii au fost cei de acest fel, care s-a amestecat cu urmaşii atlanţilor aici, În Europa... Multe de spus....
În studiile mele i-am asociat celor care sunt numiţi de Icke reptilieni, dar cei care i-au "simţit" de fapt i-au simţit pe cei mai agresivi şi dovedind o inteligenţă agresivă, incisivă, asociată de ei propriei protecţii, dar se protejează călcând pe cadavre... Fac parte din orice popor, azi suntem cu toţii amestecaţi, pentru ca şi ajutorul să ne vină de pretutindeni, şi să ne comportăm cu toţi cei din jur ca şi cum toţi ar fi fraţii noştri. Se poate afla, dar revine clarvăzătorului sarcina de a înţelege când este necesar să cunoaştem pe cineva din diverse grupuri şi când trebuie să învăţăm să ne purtăm cu înţelegere faţă de orice om sau să fim severi atunci când trebuie şi doar cât trebuie, fără să devenim agresivi, acuzatori, neîndurători.
Da, asta am vrut să spun în text: odată cu plecarea lor - au fost ultimii care au venit, cu puţin înainte de ultima glaciaţiune, vor fi primii care vor pleca - iar omenirea va avea nu numai un grad crescut de conştiinţă, ci toate caracteristicile umane de înaltă calitate, moralitate, demnitate, conştiinciozitate, care nu au putut înflori până acum, vor cunoaşte o explozie efectivă, chiar dacă tăcută. Când lumea nu se va mai izbi de dispreţ faţă de muncă, cunoaştere, linişte, libertate, Pământul va fi altfel. Ei vor şti: plecările sunt ordonate în acest fel, pentru că Dumnezeu nu-şi ruşinează copiii, doar noi ne ruşinăm unii pe alţii... Dacă nu ar fi aşa, ne-am sinucide din cauza ruşinii pe care am simţi-o unii în faţa altora... Unii pt. că au făcut lucruri rele, grele, alţii pentru că au judecat, au acuzat, au ridicat piatra... Iar când unul aruncă piatra, omul nu moare, dar când aruncă mulţi...
Consecinţele plecării lor vor fi cele pe care le-am descris: înaintarea spirituală imediată a lumii rămase. În 100-150 de ani se va schimba totul. La 200 - este deja în curs acţiunea generală de dematerializare a oraşelor, cu împământarea materialelor, pentru ca natura să se regenereze. Imaginea acelor timpuri este extraordinară - am văzut-o la 31 decembrie 2000. Cred că am scris pe undeva, voi relua povestirea, legat de viziunea lui Sundar Singh despre lume şi România.
Mai discutăm !!! Ştim când începem !!! Apoi... :))) !!!

Anonim spunea...

Multumesc !!!