Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 28 iunie 2013

CÂTEVA CUVINTE ÎN PLUS DESPRE RUSALII ŞI SÂNZIENE

Este bine să scriu despre un subiect privind evenimente planetare şi/sau general-spirituale, după ce am trăit evenimentul, căci astfel vin în orice moment trăit impulsuri de noi căutări, descifrări, înţelegeri suplimentare. 
Şi acest lucru se petrece în mod cert de fiecare dată…

Orice subiect care este deschis către discuţii poate fi început – dar nu şi terminat cu adevărat… Se poate scrie la infinit. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre evenimente planetare, care au fost sesizate dintr-o mulţime de unghiuri de vedere, de către o mulţime de oameni. Mereu se deschid astfel de înţelegeri asupra fenomenologiei legate de eveniment, sau evenimente de aceeaşi natură, care pornesc din aceeaşi rădăcină planetară, sau evenimente conexe care îşi aduc contribuţia la înţelegeri tot mai detaliate, profunde, conducând toate împreună la deschiderea căilor de înţelegere pentru alte elemente de trăire pământeană. Planetară – de fapt, la modul general – căci oriunde în lume, în univers, lucrurile se petrec la fel, cu specific local şi la nivelul oricăror întrupaţi: fie sau nu gânditori, creatori conştienţi. 
Spre studiu, iată adresele celor alte două articole scrise anterior:


Despre acest subiect am mai scris şi voi mai scrie pe măsură ce voi înţelege şi eu lucruri în plus, dar şi pe măsură ce voi vedea că anumite lucruri nu sunt înţelese corect, lăsând vremurilor care vin să ne lumineze permanent, să ne ridice mereu înţelegerile, spre pătrunderi tot mai profunde. 

Părerea mea este că avem nevoie de câteva precizări în plus şi despre diferenţa între sărbătoarea Rusaliilor şi Sânzienele noastre tradiţionale – care nu au nici o legătură practică, de devenire, cu sancta (sfânta) Diana a romanilor, aşa cum circulă acum tot felul de informaţii pe internet. 
Am rămas tributari ori informaţiilor pervertite din timpul comunismului, ori impunerilor care au devenit obicei de încredinţare din partea organizatorilor religioşi. Mai mult: aud azi că în vestul Europei a fost ieri sărbătoarea arderii vrăjitoarelor, în care în fiecare an se arde la propriu o păpuşă ce reprezintă vrăjitoarele arse în Evul Mediu ... Lumea se bucură, mănâncă şi bea fericită că “a mai scăpat un an de vrăjitoare”… 
Bine a spus cine a spus: suntem la 5 minute distanţă în timp de Evul Mediu...

RUSALII ŞI SÂNZIENE
În primul rând să revenim la Rusalii... 
Rusaliile reprezintă sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh: se stabileşte la 10 de zile de la Înălţare şi la 50 de zile de la Înviere: drept pentru care se numeşte şi sărbătoarea Cincizecimii. Ceea ce explic este faptul că o astfel de sărbătoare se stabileşte în fiecare an în funcţie de sărbătoarea Învierii Domnului, şi astfel ea va fi în fiecare an la altă dată. 
Zilele Sânzienelor sunt un grup de zile din fiecare an în care se percepea în trecut Ziua mijlocului de vară, cu coborâre din străvechimi, prin simţirea înaintată a omului trăitor liniştit şi profund cunoscător în mijlocul universului pe care îl conştientiza în mod activ. Aşadar astfel de zile, de evenimente planetare nu erau observate cu ajutorul unor aparate create prin folosirae unor tehnologii avansate, ci erau percepute cu simţurile tuturor corpurilor proprii, pe care omul şi le cunoştea foarte profund, folosindu-le ca atare. Ziua Mijlocului de vară era percepută ca fiind într-un interval de timp cuprins după numerotarea noastră cam între 16 şi 25 ale lunii iunie. Aşadar nu era o dată stabilită de cineva anume, ci oamenii cu percepţiile cele mai înaintate ale timpului simţeau când era vârful energiilor verii: în funcţie de ritmurile cerurilor şi ale pământurilor, ale tuturor vieţuitoarelor de pretutindeni – suflete în sânul marilor suflete ale planetelor şi stelelor de pretutindeni...
Astfel de zile erau folosite de oameni pentru impulsurile, puterile energetice pe care le aduceau cu sine, oferind corpurilor energiile şi vibraţiile necesare realizării unor anumite activităţi la scara întregului popor sau la nivelul unor regiuni – părţi din teritoriile pe care fiinţau oameni cu învăţături comune şi aplicaţii creative pe măsură. 
Aşa au rămas în conştiinţa colectivă a popoarelor sub formă de zile (la origini: perioade de timp) tradiţionale. Pe măsura trecerii timpului, diverse grupuri umane le-au folosit în ascuns pe direcţiile pe care le purtau cu ele, iar mai târziu au impus pe faţă nefolosirea lor tocmai pentru că aduceau cu sine puteri pe care aveau interese personale să nu se dezvolte în sinea spiritului liber în lumea întrupării sale. 
Cu pornire de la o asemenea înţelegere, sărbătorile noastre au rămas sub formele religioase mai mult decât sub cele de tradiţie neaoşă, carpatină, getică sau dacică – putem să spunem cum ne vine deocamdată. Când va veni vremea, ne vom spune numele după cum ne vor cânta sunetele sufletelor noastre împletite, din nou, în sufletul naturii care ne oferă locuri ideale pentru înălţarea noastră spirituală. 
Cu toate acestea, mai numim „Moşii de vară” ziua pentru pomenirea morţilor înainte de duminica Cincizecimii (Sâmbăta Rusaliilor), iar acesta este un lucru foarte bun. Cu tot respectul însă, atrag atenţia asupra faptului că sărbătoarea Sânzienelor noastre – nici ca eveniment, nici ca numire – nu are legătură cu ceea ce se numeşte cultul roman al zeiţei Diana. Nu este nicidecum semnificaţia vreunui cult străvechi al Soarelui, semnificaţia fiind cu totul alta, dar oricum nepierită total din sufletul poporului nostru
Să discutăm despre asemenea amănunte în continuare. 

SÂNZIENELE: ZIUA MIJLOCULUI DE VARĂ
Sunt necesare multe explicaţii privind semnificaţiile unor tradiţii străvechi: care nu au avut la origine absolut nimic privind necunoaşterea universului în care trăiau oamenii. Dimpotrivă, erau cunoscători înaintaţi, conştienţi de evoluţiile lor ca spirite întrupate pentru înaintarea lor spirituală. 
Să pornim de la a explica, mai detaliat decât am făcut-o în alte locuri, despre conjuncturile apariţiei şi menţinerii în tradiţiile noastre a culturii Moşilor, precum şi liniile generale ale revenirii lor în mijlocul popoarelor pe care le vor îndruma din nou direct, prin cunoaşterea lor de către oamenii de pretutindeni. 
Despre Moşii popoarelor, trimişii lor şi, dintre toate activităţile lor, cele derulate în legătură cu aşezările umane, se poate citi o sinteză în articolul: Poveştile geţilor: 21. Scurtă sinteză a activităţilor anuale din vechime ale moşilor popoarelor şi ale trimişilor lor .
În primul rând, din străvechimi anul nu era împărţit aşa cum îl împărţim noi azi, ci era împărţit în două mari perioade: vara şi iarna. 
În acest fel, Ziua Mijlocului de vară apare altfel decât am considera azi, când spunem că vara abia a început. Ziua Mijlocului de vară nu era hotărâtă, ci era simţită, în funcţie de ritmurile anuale ale cerurilor şi pământurilor: mereu în altă zi, dar într-o perioadă pe care azi am delimita-o cam între 15-16 şi 25 ale lunii iunie. 
Dacă ne raportăm la astfel de repere, avem de înţeles şi alte fenomene, din care o parte au rămas în tradiţiile noastre, marcând legătura cu percepţiile omului liniştit, atent, iubitor al tuturor celor ale cerurilor şi ale pământurilor, cu ale îndrumătorilor de neam şi al ajutătorilor tuturor: entităţile care ajută fiecare om, inclusiv pe Moşii popoarelor şi toţi cei care poartă – purtau – cuvântul lor, îndrumările lor: în linii mari, ele fiind: 
– cele din vară: preponderent pentru trăirile curente şi lucrările care trebuiau realizate în aşezare de-a lungul unui an întreg;
– cele de iarnă: preponderent pentru trăirile curente şi gândirile, analizele comportamentale şi înţelegerile membrilor aşezării – activităţi spirituale le numim acum – pentru perioada unui an întreg. 
Erau aşadar învăţături pentru un an întreg: de la o zi a mijlocului de vară la alta şi de la o zi a mijlocului de iarnă la alta de acelaşi fel. În acest fel oamenii erau obişnuiţi să primească din partea Moşilor (numiţi de către alte popoare: Nemuritorii, sau Bătrânii, sau Vracii, sau Patriarhii), învăţături şi îndrumări prin exemplul direct al purtătorilor de învăţătură de la Moşi la popor. Moşii ofereau tot ceea ce era necesar Călătorilor, care la rândul lor ofereau tot ceea ce era necesar Învăţătorilor din aşezări, Învăţători care nu părăseau aşezarea lor, satul, fiind locuitori permanenţi ai acesteia. Învăţătorii lucrau mai întâi cu Măiaştrii (ai meşteşugurilor: Maeştrii, Meşterii), apoi împreună ofereau tuturor locuitorilor cele gândite şi aplicate între ei la început, în maniera proprie a aşezării: aşezare de la şes, de la munte, de la deal, din preajma apelor curgătoare, de la malul mării. Toate fuseseră deja discutate flexibil astfel de către Învăţători cu Călătorii Moşilor, şi între Învăţători şi Măiaştrii aşezării: şi aceştia fiind, asemenea Învăţătorilor, oameni născuţi şi trăitori în aceeaşi aşezare. 
Puterea energetică a Mijlocului de vară oferea fundamentul subtil de fixare a învăţăturilor noi care le veneau oamenilor pe această cale. Oamenii din aşezare (din sat) aveau propriile lor intuiţii, simţind şi ei, cât se poate de clar:
– tendinţele de derulare a timpurilor, sub bolţile cerurilor, pe Pământul aflat într-o permanentă mişcare, schimbare, de la un an la altul – pe lângă cele de la perioade mai scurte de timp la altele cu vibraţii de acelaşi fel;
– intuiau de asemenea momentul în care porneau la drum Călătorii radianţi, simţeau puterea lor mergând mereu înaintea lor, pe drumurile pe care le aveau de parcurs fiecare, de la o aşezare la alta.
Asemenea lucruri, asemenea evenimente se petreceau permanent în locurile unde se aflau populaţii umane. Peste tot principiile în virtutea cărora se desfăşurau astfel îndrumările erau aceleaşi, de o înaltă umanitate, cu adaptări de la un specific local, spiritual şi continental, la altul. 

DE CE TRĂIM ASTFEL DE VREMURI
Schimbarea acestor obiceiuri s-a realizat în mod special de către Moşii popoarelor. Acestea au fost hotărâri luate în sânul omenirii pe Pământ, pentru că erau necesare să se petreacă cu populaţiile umane doar acum, aici, pe Pământ – la intervale foarte mari de timp evolutiv. 
În mod normal, Moşii nu se retrag din mijlocul popoarelor îndrumate de ei, nu se retrag din cunoaşterea şi îndrumarea directă şi permanentă a oamenilor – spirite aflate în evoluţii, în învăţături şi aplicaţii directe sub îndrumarea lor. 
Rar, când pe o planetă vin, sub conducerea coordonatorilor de evoluţii, blocuri piramidale de spirite cu alte feluri de sarcini decât cele de destin ale rezidenţilor, Moşii se retrag după ce oferă învăţături avansate populaţiilor. O fac pentru a lăsa oamenii să trăiască între ei, folosind experienţa pe care au acumulat-o până în acel moment al evoluţiilor lor: pentru ca ei să-şi cunoască bine şi puterile, şi neputinţele din acel moment al evoluţiilor lor. 
Asemenea evoluţii de cunoaştere proprie avansată (indiferent dacă ele sunt pozitive sau negative – tot spre avansarea în evoluţiile spiritului sunt) sunt specifice spiritelor care vin evoluţii foarte avansate. Astfel de evoluţii nu sunt cuprinse încă în sarcinile de destin ale rezidenţilor. Rezidenţii nu se mai întrupează de-a lungul perioadei de vibraţie foarte joasă alături de spiritele din blocurile piramidale, căci nu ar suporta brutalităţile de care dau dovadă acestea din urmă în condiţiile pământene foarte grele pentru ele. 
Adică pentru noi, cei întrupaţi în această perioadă de vibraţie joasă: de la ultima glaciaţiune până în contemporan. Iar la condiţiile grele pentru oricine – rezidenţi sau nu – vin să se adauge în primul rând diferenţa dintre evoluţia avansată de acasă (care este o obişnuinţă curentă pentru noi) şi necesităţile de orientare în condiţiile grele de aici: adică vibraţia planetară foarte joasă şi cu variaţii foarte abrupte, strânse, de la o perioadă scurtă de timp la alta, la care se adaugă influenţele de vibraţie, joasă şi ea, ale biosistemului natural (vegetale şi animale) de pe planetă. 
Blocurile piramidale evoluează sprijinindu-se între ele, ori în interiorul lor – un grup sprijinindu-l pe altul. Sunt grupuri de spirite cu experienţă din ce în ce mai mare de la baza piramidei spirituale spre vârf şi fiecare învaţă de la altul. Când spunem că aceste blocuri spirituale vin rar – ne referim la faptul că ele vin rar în această zonă a universului, pentru a-şi cunoaşte limitele: şi superioare, şi inferioare, la care a ajuns experienţa lor pe moment. Este o raritate de venire aici: şi este rar nu numai că spiritele venite pe Pământ intră relativ rar la întrupare, chiar dacă şi acest lucru este valabil – ci călătoriile în sine, de la o zonă a universului la alta sunt extrem de rare. Iar acest lucru este neapărat necesar, căci altfel spiritele ar obosi prea mult. Azi ştim bine greutăţile pe care le-a îndurat omenirea de-a lungul ultimelor milenii. Tocmai de aceea astfel de veniri sunt practic la intervale de timp de o eternitate, comparativ cu timpul pe care îl măsurăm acum pe Pământ. 

Dacă asemenea blocuri nu ar fi venit pe Pământ, prin evoluţii planificate, rezidenţii ar fi avut întrupări fizice în continuarea vieţilor lor atlante sau lemuriene. Ar fi dus mai departe şirul întrupărilor lor obişnuite, sub conducerea Moşilor: conducători-lucrători-îndrumători care trăiesc de câteva ori mai mult decât cei pe care îi ajută – aşa cum au stat lucrurile şi înainte de ultima glaciaţiune: atunci însă fără întrerupere. În asemenea situaţie, coordonatorii evoluţiilor – aşa cum este Iisus, şi cum sunt şi mulţi alţii – nu ar mai fi venit pe Pământ pentru a aduce fluxuri noi de energii, rapid, cu mult timp înainte de ajungerea fluxurilor pe cale naturală: prin atracţii de la o galaxie la alta. Căci în mod cu totul special au fost astfel aduse suplimentar şi înainte de termenul natural, pentru a se scurta zilele suferinţelor oamenilor – şi nu pentru altceva. 
De regulă, evoluţiile normale ale rezidenţilor, alături de ajutătorii lor obişnuiţi, oriunde şi oricând, se petrec liniştit, fără dureri, fără neînţelegeri, în societăţi care sunt în sufletele noastre, în calitate de ajutători, ca ideal al nostru de societate, spre care tindem cu toţii: doar că unii în mod agresiv, alţii mai toleranţi, fiecare spirit cunoscându-şi astfel şi gradul de agresivitate, şi gradul de toleranţă proprie. 
Să reţinem faptul că, dacă acum încep să se întoarcă acasă blocurile piramidale – acţiune care se află deja în curs de derulare – lumea oamenilor va reveni încet, dar sigur, la normal, la necesitatea trăirilor în linişte, conlucrative, înţelegătoare – aşa cum este normal să fie de fapt. Dar toate spiritele ştiu bine acum în ce stadiu se află şi la vibraţii înalte, şi la vibraţii joase , şi în condiţii grele şi în condiţii uşoare, şi în aglomeraţii spirituale mari, şi în câmpuri relaxate de populaţii multe, cu greutăţi multe de trăire efectivă în toate felurile de condiţii. 
În noile condiţii, rezidenţii vor intra din nou la întrupare, iar Moşii vor reveni în mijlocul rezidenţilor şi al ajutătorilor lor direcţi, reluând îndrumările lor până la sfârşitul etapei în curs şi începutul unei etape noi mentale. Îndrumările lor vor reorienta omenirea pe drumuri înaintate de căutare a idealurilor noastre de azi: calitate, moralitate, într-ajutorare, conlucrare, altruism, dragoste, înţelegeri profunde, cunoaşteri universice de nivelul complet pentru oameni din perspectiva Pământului. Conlucrarea oamenilor nu se va manifesta doar între ei, ci în primul rând între ei şi entităţile astrale ajutătoare personale, precum şi cele de grup spiritual propriu, cu entităţile dimensionale şi entităţile coordonatore ale evoluţiilor lor. Sunt entităţi cu care ne-am întâlnit, direct sau pe cale informativă (auzit, citit), în perioade cum este aceasta pe care o trăim azi, pe Pământ, numindu-le în fel şi chip, după cele ce au rămas în gândirea colectivă de-a lungul timpurilor din urmă. 

Vibraţia planetară creşte treptat, sigur, relativ repede.
Corpurile noastre se dezvoltă rapid, prin intermediul elementelor arhetipale (element de dicţionar: Arhetipal, pct.2) . Memoriile noastre spirituale se dezvoltă, odată cu dezvoltarea senzorilor corpurilor fluidice aflate în continuă dezvoltare: deja cei mai atenţi clarvăzători văd bine cum se dezvoltă sistemul nostru corporal de la forma ovoidală la forma sferică. Are loc îmbogăţirea nivelelor noastre de percepţie la diferite vibraţii planetare. Memoriile corpurilor noastre păstrează, şi voinţa noastră gestionează, din ce în ce mai profund conştient, îmbogăţirea permanentă prin impulsurile interioare (din experienţa proprie) şi exterioare (din mediul de trai), care vin la incidenţa cu structurile noastre corporale astfel dezvoltate. 
Omul nu-şi formează acum obişnuinţele de altă formă de manifestare – foarte mare atenţie asupra acestui lucru – ci REVINE la cele normale ale evoluţiilor sale, ieşind din groapa de potenţial spiritual prin care a trecut în ultima perioadă: de la ultima glaciaţiune spre, şi în prezent: şi încă puţin în continuare. 

Despre aceste zile ale revenirilor ar trebui să discutăm ori de câte ori avem prilejul. 

REVENIREA: CONTINUAREA ŞI FINALIZAREA EVOLUŢIILOR
Revenirea are loc lin, chiar dacă destul de rapid, pentru că:
– pe de o parte suntem spirite care nu trăim acum pentru prima dată în evoluţiile noastre astfel de vieţi în astfel de locuri, cum este Pământul. Avem experienţă: chiar dacă unii mai puţină experienţă lucrativă şi alţii mai multă, chiar dacă unii avem experienţă mai puţină de învăţătură aici, de acceptare de ajutor şi de oferire de ajutor – alţii mai multă, iar alţii atât de multă încât sunt aici numai pentru a ajuta, întărindu-şi în acelaşi timp propria experienţă acumulată anterior (adică îmbogăţind şi consolidându-şi în acelaşi timp cele cunoscute anterior);
– pe de altă parte spiritele cu experienţă puţină sunt primele care pleacă înapoi acasă, de unde au venit pe Pământ. Ei sunt foarte ataşaţi de lume multă, de zgomot, de comunicare, de relaţionare – indiferent ce fel de relaţii sunt în stare să-şi creeze. De aceea se va face linişte planetară, iar acest lucru va fi fondul de trăire al lumii viitoare. Vor rămâne pe Pământ acele spirite care au experienţa cea mai înaintată, care s-au ocupat intens de neliniştiţii care de acum încolo vor pleca, sunt cei care abia de acum îşi vor putea finaliza şi ei programele proprii de evoluţie pe Pământ. În asemenea condiţii, perioada de trecere pe care o trăim actualmente se va caracteriza prin creşterea conştiinţei şi conştienţei celor care se vor întrupa mai departe în liniştea planetei, linişte instalată treptat, dar repede, cu ajutorul direct al Moşilor reveniţi ca îndrumători spirituali în aşezările rurale, din mijlocul naturii. Dar aceeaşi conştientizare a dezvoltărilor va fi şi în puţinele societăţi urbane care vor rămâne, o conştientizare a subtilului, a rafinării şi în creaţia materială, şi în manifestările umane. Este vorba despre o ridicare spirituală a rafinamentului industrial în viitor, cu direcţii principale de înaintare spirituală asemănătoare celor din societăţile rurale. Ele nu vor fi însă conduse de Moşi, ci de ajutători secundari şi centrali – la fel ca şi societăţile dinainte de ultima glaciaţiune, cu însemnătatea particulară a unui tip de muncă şi creaţie fizică de tip înalt spiritualizat, necesar întotdeauna evoluţiei unor evoluanţi de felul:
– galacticilor în primul rând, care au nevoie de consolidarea unor trăiri fizice personale de foarte mare subtilitate şi rafinament creaţionist;
– ajutătorilor lor secundari care vor pregăti şi terenul desfăşurării evoluţiei galacticilor, dar şi ajutor oferit rezidenţilor în acelaşi timp.

Cu toţii vor fi ajutaţi de către Moşii întregului lor popor, care din nou îşi vor trimite, în Zilele Miezului de vară şi în Zilele Miezului de iarnă, Călătorii lor către aşezările de ambele feluri – şi urbane, şi rurale.
Să avem în vedere însă faptul că pe Pământ nu vor exista numai astfel de aşezări – rurale şi urbane, ci şi ajutători secundari planetari (pădurenii), care se ocupă cu dezvoltarea şi întreţinerea biosistemului de pretutindeni. De multe ori clarvăzătorii au făcut confuzii între Moşi şi trimişii lor pe de o parte – şi astfel de oameni pe de altă parte; nu sunt nici Moşi, dar nici entităţi astrale – ci oameni normali cu evoluţii spirituale avansate, cu experienţă pe măsură, care se ocupă prin propriul destin cu întreţinerea vieţii biosistemului de pretutindeni: ceea ce înseamnă lucrări deosebit de puternice şi complexe. 
Cu toţii aşadar vor fi îndrumaţi de Moşi, conlucrând de peste tot pentru reintrarea Pământului în evoluţie normală la nivel mineral (ajutor pentru refacerea straturilor de adâncime ale planetei), vegetal şi animal normal, natural. 
Evoluţiile din această perioadă a viitorului, din societăţile despre care discutăm, vor fi însă şi ele atipice, speciale pentru pământeni, în această perioadă universică şi planetară: căci în mod curent, normal, tipic, galacticii şi secundarii care vor rămâne fac evoluţii în acelaşi timp şi în acelaşi sens cu rezidenţii: atunci când nu sunt pe planetă blocuri spirituale piramidale. 
În societăţile tipice, normale, fără blocuri spirituale piramidale pe planetă, nu există o departajare a societăţilor în urbane şi rurale, în asemenea timpuri cum sunt cele de acum: sunt numai aşezări, societăţi de acelaşi fel – doar că pot fi mai mari sau mai mici, răspândite uniform pe toate continentele planetei, mergând în pas aproximativ egal. Diferenţele dintre aşezările tipice sunt legate doar de particularităţile de evoluţie, de trăire ale grupurilor spirituale întrupate în fiecare aşezare: având viteze diferite de înţelegere a evenimentelor, cu viteze diferite de aplicare practică, cu particularităţi proprii de percepţie, de orientare, de aplicare în creaţia materială, în parcursul conlucrărilor, etc. 

În societăţile viitorului se observă tot elemente de organizare atipice , care urmează şi ele tot un traseu atipic de existenţă de-a lungul vremurilor viitoare. Chiar dacă vor pleca blocurile spirituale piramidale în curând, ele vor fiinţa tot departajate prin caracteristicile anterioare – nu numai prin mărime şi particularităţi de uşoară diferenţiere spirituală a membrilor. O astfel de diferenţiere profundă se leagă de folosirea majoritară a corpului fizic în mediul urban şi folosirea majoritară a corpurilor astral-mental în mediul rural, şi se datorează, cum spuneam, evoluţiilor blocurilor spirituale piramidale pe Pământ. Unele grupuri spirituale au nevoie să iasă mai devreme din mediul urban, altele trebuie să rămână încă acolo. Nu este nici o întârziere a altor evoluţii prin delăsare sau inerţie, nici o neputinţă de suportare a dezvoltării industriale, ci este vorba despre evoluţii specifice manifestărilor prin corpul fizic, ale ajutătorilor galactici şi secundari. Prin acţiunile de ajutor oferite blocurilor piramidale, de nivelul acelora de abilitate şi flexibilitate în manifestare, asemenea ajutători au trebuit să le ofere ajutor din nivelele scăzute ale acelora: de pricepere, de cunoaştere, de înţelegere, de suportabilitate, de flexibilitate. Aşadar, abia după plecarea blocurilor piramidale galacticii şi secundarii îşi vor efectua şi ei evoluţiile, la nivelele lor înaintate de manifestare, nefiind de fapt nicidecum întârziaţi, netreziţi, leneşi, neînţelegători, etc. 

Atenţie aşadar cum ne vine să judecăm azi oamenii, noi cei care ne credem „treziţi”, „luminaţi”, „înaintaţi”... Vom descoperi cândva că, într-adevăr, cei de pe urmă sunt de fapt cei dintâi ...

Moşii vor da îndrumări speciale în situaţii speciale. Aşezările vor avea parte de îndrumări după specificul fiecăreia în parte, aducând membrilor societăţilor de pretutindeni îndrumări specifice derulărilor sarcinilor lor. De fapt şi azi primim ajutor în feluri extrem de subtile şi profunde, dar în moduri diferite după cum curg vremurile. Primim un ajutor subtil să ne înplinim sarcinile fiecare în parte, în felul său particular – nicidecum să ne uniformizăm unii cu alţii. 
Ar fi bine să înţelegem asemenea lucruri azi. 
Dar dacă unii dintre noi nu putem accepta astfel de direcţii „azi” (acum, în această perioadă planetară), o vom face „mâine”: într-un viitor apropiat. Fiecare dintre noi se află în etapa lui proprie de înţelegere şi este necesar ca fiecare să mergem în ritmul său. 
În asemenea societăţi ale viitorului, cei care vor termina sarcinile lor de destin în societăţi urbane vor avea două căi de plecare din societatea proprie:
– retragerea din destin prin plecare din viaţa, din manifestarea cu corp fizic, după care vor rămâne în continuare ca entităţi astrale ajutătoare pentru grupul propriu. Este cazul în care spiritul nu mai are nevoie, în acest ciclu de vieţi pământene, de consolidări de manifestare în societăţi rurale. Secundarii ajutători se vor retrage din destin numai dacă s-a retras tot grupul pe care l-au ajutat. Ca entităţi astrale vor ajuta din corp astral: şi grupul propriu până la plecare, şi alte grupuri de entităţi din galaxie;
– retragerea din societăţi urbane prin plecare şi trăire în societăţi rurale: pentru galactici care mai au de consolidat manifestări specifice derulate în natură, cu trecerea la clarsimţuri extrem de precise, cercetarea mentală a vieţilor anterioare, a societăţilor care s-au perindat pe planetă de la formarea transcedentală a omenirii – până la momentul vieţii curente. Trecerea la materializare / dematerializare / remodelare mentală, treptat, se face sub îndrumarea Moşilor şi a entităţilor astrale proprii, îndrumătoare de destin: numai în cadrul trăirilor în natură, prin revenirea la puterile omeneşti totale, cu propriile câmpuri energetice maxim dezvoltate. 
În acest fel, şi ţinând cont că în societăţile urbane se vor diminua naşterile în mod natural: la minimum, prin destinele cuplurilor, perpetuările societăţilor de acest fel vor mai continua doar puţin timp. Totuşi vor creşte populaţiile rurale, şi pe calea naşterilor la început, şi pe calea sosirilor din societăţile urbane. Este însă o perioadă relativ scurtă de timp, pentru realizarea sarcinilor de destin pentru galacticii şi secundarii care au ajutat blocurile spirituale piramidale. După un timp, naşterile se vor diminua şi în societăţile rurale. Reducerea naşterilor în prima fază este necesară concentrărilor de activitate şi trăire pe partea de înaintare proprie a fiecărui individ în parte. Dar trebuie să înţelegem totodată că populaţia umană mentală (creatoare conştientă avansată) trebuie să fie puţin numeroasă în planul întrupărilor cu corp fizic, căci altfel forţele spirituale mentale şi aplicaţiilor lor ar strica echilibrele naturale ale planetei, folosirea procedelor mentale legate de procesele de creaţie (materializarea, dematerializarea şi remodelarea mentală) ar prelua din aerul planetar o masă substanţială de fluxuri energo-materiale necesare planetei pentru dezvoltarea şi întreţinerea întregului biosistem natural: vegetal şi animal. 
De aceea vor rămâne puţini oameni pe Pământ, iar majoritatea spiritelor umane vor evolua prin întrupări astrale, conlucrând permanent cu cei întrupaţi cu corpuri fizice. Vor fi din nou întrupări rari şi foarte lungi, spre deosebire de întrupările din perioada pe care o trăim acum, cu întrupări foarte rare şi foarte scurte. Dar tot rare vor rămâne, căci căci tot vibraţie joasă va fi totuşi pe Pământ. În cca. 200 milioane ani se va putea spune că vibraţia pământeană va fi cu adevărat mare, înaltă. Dar până atunci spiritele umane vor fi plecat de mult, finalizând complet întrupările lor pe Pământ. 

Să ne trăim aşadar timpurile, înţelegând desfăşurările coordonate de entităţile deosebit de puternice, altruiste, înţelegătoare, iubitoare. Să încercăm să ne înţelegem încă de pe acum evoluţiile şi timpurile destinelor ce le formează, ajutându-ne prin conştientizări proprii, active din toate punctele de vedere. 
Să ne căutăm propriile puteri, însuşiri, înclinaţii. Căci fiecare dintre noi, prin alegerile noastre, contribuim la desfăşurarea vieţii unei planete naturale, curate, frumoase, care ne va ajuta şi pe noi să mergem mai departe în evoluţiile noastre. Liniile de ajutor există – ceea ce trebuie să facem noi este să ne lăsăm unii pe alţii să ne urmăm înclinaţiile normale, fără să ne împiedicăm, să ne deviem reciproc. Adevăratul sens de iubire de fapt acesta este – iar cei ce înţeleg acest lucru pot azi să ofere propriul exemplu celor care îl necesită. 
În acest caz, să ne urăm reciproc Succes !!!

joi, 20 iunie 2013

SEMNIFICAŢII SPIRITUALE ÎN CURS DE APROFUNDARE (2): ÎNĂLŢAREA CHRISTICĂ

I. SINTEZĂ:
a.) În contextul înţelegerii realităţii istorice concrete sau legendare cu personalizări ale unui şir întreg de eroi populari-lucrători spirituali, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, am pornit în prima parte a acestor prezentări de la a arăta realitatea evenimentelor înscrise în Noul Testament (http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2013/06/semnificatii-spirituale-in-curs-de.html) :
1. Realitatea vieţii concrete a lui Iisus Christos pe Pământ;
2. Realitatea fenomenologiei înscrise în Noul Testament şi alte scrieri cu privire la activitatea spirituală complexă a lui Iisus:
– mentală: cu materializări multiple, remodelări materiale (înmulţirea hranei, schimbarea structurii lichidelor folosite de om);
– terapeutică (eteric-astrală): vindecarea concretă a bolnavilor prin propria energetică corporală; include vindecări distale;
– destinică: redeschiderea canalelor subspaţiale de întrupare, adică popular spus învierea morţilor;
– comunicare mentală distală (prin câmpul planetar mental);
– deplasarea omului (ca spirit întrupat cu corp fizic, nu numai în calitate de entitate astrală) prin mers plutit la suprafaţa pământurilor şi apelor;
– învăţături pentru cuminţirea sufletelor în vederea conservării puterilor spirituale şi a trecerii la acelaşi fel de acţiuni ca şi cele christice dar în masă, la nivelul întregii populaţii umane planetare: bunătate, demnitate, moderaţie, echilibru, iertare, altruism, înţelegerea semenilor, conlucrare, iubire. 

Toate erau cunoscute şi practicate fără deosebire de absolut toţi oamenii în străvechimile trăirilor umane, şi chiar recente în unele popoare (înainte şi după ultima glaciaţiune), dar securizate, estompate şi pierdute din cunoaşterile umane chiar din timpul vieţii lui Iisus (pentru multe popoare, chiar şi pentru poporul iudeu). 
Evenimentele biblice christice readuc şi păstrează în memoriile umane sau/şi în câmpurile planetarevamintiri privind:
– formarea omenirii prin transcedenţă spirituală, la origini: atunci era vorba despre „coborârea” transcedentală şi formarea speciei umane din corporalitatea întărită a entităţilor transcedentale;
– planificarea retragerilor grupurilor spirituale întrupate pe Pământ în rândurile omenirii, care cuprind în finalul lor acelaşi fel de acţiune, de natură transcedentală interdimensională: atunci va fi însă invers – „înălţarea” în structurile dimensiunilor paralele, ca modalitate de retragere a transcedentalilor, cu dezamprentarea tuturor urmelor lăsate în câmpurile planetare şi general-galactice de către toate spiritele care au evoluat ca oameni şi au plecat, fiecare la timpul lor.

b.) În continuare vom discuta pe larg despre fenomenologia impulsurilor pentru activităţi omeneşti, cuprinse sintetic în lucrarea christică de înălţare:
1. Alte semnificaţii legate de fenomenologia vieţii marilor coordonatori ai evoluţiilor noastre:
– concepţia urmaşilor (copiilor) fără act sexual grosier, brutal, prin puterea energetică şi magnetică uriaşă a sistemului corporal uman;
– naşterea copiilor fără ruperea ţesuturilor, doar cu deschiderea/închiderea normală a ţesuturilor de natura sfincterelor: popular spus – fecioria femeii înainte şi după naştere;
– conştienţa şi mişcarea normală, total matură, a copilului imediat după naştere: copilul merge pe propriile picioare, la câteva minute de la naşterea sa;
– fiecare activitate christică reprezintă un cumul de forţe uman-spirituală care va reveni treptat, dar repede pentru omul ajutat de energii noi, aduse prin lucrarea christică: vindecări totale, materializări, restructurări ale materiei, etc. (conform celor de mai sus).

2. Înălţarea cuprinde astfel :
– impulsuri de reamintire a activităţilor de acelaşi fel, prin care în trecut avea loc retragerea din destin a spiritelor umane, în cadrul evoluţiilor de tip lemurian şi atlant: adică ceea ce numim azi „deces” – dar care avea loc în mod absolut conştient, înalt-conştiincios, activ şi lucrativ. O asemenea lucrare cuprindea: retragerea conştienţei spiritului din corpul fizic în corpul astral, păstrând toate corpurile fluidice ajutătoare, aflate de-asupra corpului astral (adică: corpul mental, cauzal, spiritual (sau budhic) şi dumnezeiesc (sau atmic) şi pentru ajutătorii planetari: enesic şi supraenesic). La fel se petrec lucrurile şi azi, cu deosebirea că decesul se instalează involuntar, în timp ce, în străvechimi, decesul era o retragere întrutotul volitivă, prin voinţa omului, care avea conştiinţa finalizării tuturor sarcinilor sale şi necesitatea de a finaliza şederea sa în corpul fizic. Entitatea astfel formată devine o entitate astrală. Apoi, spre deosebire de cele de azi când corpul fizic rămâne în puterea urmaşilor (care se preocupă de înmormântare), şi aşa cum se vor petrece din nou lucrurile în viitor, în primele clipe după destrupare entităţile se ocupă singure, prin puterea proprie, de corpurile părăsite (corpul fizic şi corpul dublu-eteric): procesul cuprinde înălţarea de-asupra resturilor (corpul fizic şi corpul dublu-eteric), dematerializarea şi împământarea lor, simultan cu dematerializarea şi împământarea casei şi navei de folosire exclusiv proprie; 
– impulsuri pentru dezvoltarea folosirii deplasării prin zbor în mediile planetare: şi prin călătorie astrală (vis conştient, lucid), şi prin forţe create industrial în perioada tehnologică, şi prin revenirea la zborul natural, cu direcţionare mentală (sus-jos, înainte-înapoi) şi echilibrare astrală (emoţională); 
– impulsuri de revenire la activităţile pe care le presupun plecările grupurilor spirituale de pe planetă: plecări pe calea călătoriilor spirituale, doar cu corpurile spirituale de călătorie, care sunt corpurile de vibraţia cea mai înaltă a sistemului corporal uman; plecări pe calea înălţărilor tot prin forţele spirituale,din conştienţa corpului fizic inclusiv: vor fi Moşii populaţiilor umane şi transcedentalii reveniţi în calitate de ultimi-născuţi ca oameni pe Pământ, născuţi cu întreg sistemul corporal uman, a cărui vibraţie va fi specifică nivelului la care va ajunge atunci planeta. 

Plecările se vor derula în trepte, hotărâte după puterile spiritelor de a rezista în locuri de vibraţie joasă aşa cum este Pământul, în zona de vibraţie cea mai joasă a universului:
– plecarea blocurilor spirituale piramidale venite din zona a II-a a universului. După ultimele lor întrupări cu corp fizic, se vor reîntrupa direct în sistem de corpuri spirituale, de călătorie, în vederea plecării spre locurile de unde au venit;
– plecarea spiritelor umane rezidente, după finalizarea ultimei perioade mentale de învăţături şi consolidări ale manifestărilor specific pământene. 
Retragerea lor se va face prin desprindere de corpul fizic+corpul dublu eteric, urmează înălţarea în corpul astral, realizând ca entităţi astrale dematerializarea acestor corpuri şi a creaţiilor lor pământene, cu împământarea resturilor rezultate din dematerializări, precum şi a ştergerea amprentelor lor rămase în mediul planetar: o ştergere cu putere corespunzătoare nivelului lor de vibraţie;
– plecarea spiritelor galactice, în acelaşi fel: cu înălţare în corp astral, dematerializările şi dezamprentările corespunzătoare derulărilor vieţii lor în mediul local, după nivelul lor de vibraţie;
– plecarea ajutătorilor secundari, pe aceeaşi cale a călătoriilor spirituale, cu dezamprentările corespunzătoare nivelului lor de vibraţie.
Plecarea acestor grupuri se va face aşadar pe calea plecării în călătorie universică, prin acest mediu universic, în dimensiunea structurală în care trăim acum. 

Pe calea înălţărilor, în alte dimensiuni structurale paralele ale universului, vor pleca în acelaşi timp şi împreună cu toate corpurile lor, adică în sistem corporal complet:
– coordonatorii spirituali întrupaţi ai tuturor popoarelor – ai tuturor grupurilor spirituale care vor evolua în timpurile sfârşitului: cei pe care azi îi numim Moşii popoarelor. Ei vor avea şi calitatea de ultimi părinţi născători din timpurile lor;
– în acest fel se vor întrupa coordonatorii dimensionali ai întregii omeniri (coordonatori şi pentru multe alte populaţii stelare din galaxia noastră). Ei vor fi ultimii oameni născuţi, cu sistem corporal complet şi atotcuprinzător din punct de vedere funcţional. Acţiunile lor nu vor mai cuprinde dematerializări cu împământări, căci ei nu vor mai trăi în case, nu vor mai zbura cu nave, realizănd activităţile lor normale numai prin intermediul corpurilor lor. Tot aşa s-au petrecut lucrurile şi în timpurile atlante – ultimii ajutători nu au mai folosit elemente de creaţie materială pentru derularea acţiunilor lor, axându-se pe coordonări şi îndrumări pentru evenimentele acelor timpuri străvechi. 
Cei care la sfârşitul timpurilor vor pregăti şi realiza retragerea, vor dezamprenta toate amprentele, din toate straturile dimensiunii noastre, ale tuturor spiritelor care au evoluat la nivel de creatori înaintaţi de tip uman: pe Pământ, în sistemul stelar şi în întreaga galaxie – adică din toate locurile unde au activat spiritele umane. 

II. DISCUŢII 
Dintre evenimentele religiei creştine, învierea şi înălţarea lui Iisus ar trebui să fie cunoscute în profunzimea lor spirituală, ştiinţific-spirituală, cu implicaţiile lor profunde asupra vieţii omenirii în viitorul ei. 
Şi nu numai atât: întreaga viaţă a cuplului de coordonatori Iisus – Maria trebuie privită astfel, la fel ca şi alte destine, ale alor coordonatori al evoluţiilor noastre pe Pământ – cum a fost, spre exemplu, Buddha. Nu am studiat destinul său în amănunt, dar am reţinut un amănunt pe care chiar lumea orientală nu-l înţelege suficient de mult, din cauza accentului care cade azi pe alte aspecte din viaţa lui. Este bine de reţinut, în pregătire pentru înţelegerea profundă a societăţii umane din străvechimi, din care suntem coborâtori, următoarele elemente de viaţă concretă, umană, pentru care dânşii – şi mulţi alţii mai mult sau mai puţin cunoscuţi – ne-au lăsat mărturii pentru a ne pregăti pentru revenirea la un tip de viaţă care a fost normală, obişnuită, până la ultima glaciaţiune: reluarea vieţii umane de tip lemuriano-atlant. Câteva elemente de acest fel le voi menţiona ori de câte ori va fi nevoie:
– concepţia (fără excepţie) a copiilor: fără act sexual de felul celui cunoscut de noi azi – brutal pentru corpurile umane care vor deveni din nou sensibile, uşoare, deşi nu fragile: crearea unui embrion uman doar prin apropierea corpurilor, care va avea loc în virtutea unui magnetism puternic al sistemului corporal mult mai puternic energizat, comparativ cu cel actual (Maria). Prin actul de creaţie a unui embrion uman nici un extraterestru nu a făcut inginerie genetică cu dânsa, ci s-a creat sâmburele reamintirii creaţiei speciei umane prin transcendenţă interdimensională: unde coordonatorii evoluţiei umane nu sunt extratereştri umanoizi, ci chiar conducătorii spirituali dintotdeauna ai sistemului stelar local, ai întregului biosistem planetar; sunt creatorii sistemelor noastre corporale, umane, creatori şi coordonatori care ne ajută dintotdeauna, care ne vor ajuta până la finalul evoluţiilor noastre pământene. Cel care avea să se nască astfel, prin transcendenţă interdimensională, cel pe care noi îl numim cu evlavie şi cu mare drag: Iisus, a fost, este şi va fi coordonator inter-universic şi numai el putea să efectueze o astfel de lucrare ca aceea care a fost realizată astfel, spre limitarea multor greutăţi de trăire de care spiritele umane nu aveau nevoie acum, aici, pe Pământ; 
– naşterea copilului fără ruperea ţesuturilor, ci prin desfacerea lor: placenta are, în condiţii de maximă dezvoltare sub puterea supraenergizării sistemului corporal, puncte de desfacere fără a se „rupe”. Naşterea are loc spontan prin deschiderea ţesuturilor, ca şi cum s-ar produce o excreţie normală din organism: fără efort din partea mamei şi din partea copilului, fără sângerări, după care toate orificiile se închid ca orice sfincter al altor structuri, ale oricărui interior de organism de vieţuitoare planetară. Astfel femeia rămâne „fecioară”, „virgină” – popular spus – păstrându-şi în acelaşi fel virginitatea de fiecare dată când este necesar să dea naştere altui copil (Maria);
– copilul nou-născut, după o perioadă de liniştire de câteva MINUTE, se poate ridica pe propriile picioare, corpul său astral foarte dezvoltat permiţându-i ceea ce azi numim „mersul solomonar” – de fapt mersul astral (Buddha, imediat după naştere): mersul plutit la suprafaţa pământurilor şi apelor, pe care l-a arătat şi Iisus oamenilor, dar la maturitatea sa: mersul pe care mulţi oameni (chiar dacă extrem de puţini comparativ cu întreaga masă a populaţiei umane) îl practicau deja în lume la acel moment, fără ca lumea largă să cunoască. Oricum, atunci numărul lor fiind mult mai mare decât azi: îi numim azi „solomonari” – denumirea provenind de la regele Solomon, altă dovadă de practicant, chiar în cadrul poporului iudeu; şi nu numai, bineînţeles. Azi ştim despre tibetani care străbat distanţe uriaşe în acest fel, dar ştim că şi pe teritoriul României (Ţărilor Române în trecut) se practica în mod secret, printre multe alte practici deosebit de subtile;
– fiecare dintre numeroasele activităţi realizate de către Iisus: vindecări datorate puterii energetice proprii, radiaţiei sale active în planul pământesc; redeschiderea unor canale subspaţiale de întrupare a spiritelor (readucerea din „morţi”); materializări şi dematerializări. Dacă noi credem că numai firul dumnezeiesc al puterilor lui au putut face aşa ceva, este necesar să avem în vedere, aşa cum am mai scris cu prilejul Învierii, că efectua simultan cele mai puternice lucrări energetice care au avut loc de la formatarea pământurilor în timpul transcedentalilor: formarea unor celule de atragere a energiilor noi în structurile matriceale ale stelei noastre (Soarele) şi tragerea spre Soare a unor fluxuri puternice de filamente de energii şi materii de vibraţie foarte înaltă: azi noi le numim „energii noi”, conform numirii oferite de clarvăzătorii vremurilor noastre, sau „energii christice”. Ultima numire nu este întrutotul corectă, căci astăzi sunt atrase şi fluxuri noi prin matricile stelare obişnuite – o lucrare de o subtilitate deosebit de mare, dar au ajuns şi primele valuri de energii noi, din barierele interzonale, călătorind natural, prin atracţii/respingeri din galaxie în galaxie, până la intrarea lor în puterea de atracţie a galaxiei noastre.
Toate acestea – după cum dânsul însuşi a spus-o, le putem face oricare dintre noi: într-un viitor mai mult sau mai puţin depărtat de momentul vieţii lui Iisus, încă mult mai multe, pe care nu avea cum să le spună/arate în acel moment, pentru a nu creea dezorientări, deformări prea puternice pentru societatea omenească a acelor vremuri. 
O asemenea situaţie nu minimalizează câtuşi de puţin efectul total al lucrării christice iniţiale, căci fără această lucrare ne-am fi chinuit încă 1000 de ani în spasmele care ar fi avut loc cam din preajma naşterii lui Iisus; cca. 3000 de ani ar fi condus la deşertizarea planetei, secarea unor porţiuni din oceanul planetar şi căderea cu adevărat a spiritelor umane în animalitate, fără putere proprie de revenire. Însă oricum aşa ceva nu se poate petrece, căci evoluţiile noastre sunt integral coordonate şi ajutate din plin prin înseşi condiţiile de trai prin care suntem ajutaţi să ne manifestăm: coordonatorii au condus blocurile spirituale la întrupare pe Pământ, ei vor crea cu deosebită atenţie condiţiile necesare evoluţiilor lor: adică condiţiile pătrunderii lor punctuale, sau cel mult doar insulare, în masa unor anumite feluri de greutăţi – nepetrecute în evoluţiile anterioare ale spiritelor, pentru a nu obosi spiritele. Să înţelegem că liniile de evoluţie se formează ocolind la început astfel de mari neputinţe, ele bazându-se pe reveniri, pe călătoriile spirituale regresive, la vremuri potrivite: atunci când prin evoluţii spiritele vor ajunge să acumuleze o experienţă mlt mai bogată şi înţelegeri mult mai profunde decât suntem înclinaţi azi să le acceptăm. 
Să înţelegem mai departe asemenea elemente de evoluţie umană pe care le vom pătrunde trăindu-le treptat, în vremurile care vor veni...

Înălţarea are un înţeles subtil, poate cel mai subtil, mai delicat de înţeles – dar totodată şi complex înţeles dintre multe evenimente din noul testament, din puncte de vedere pe care începem să le înţelegem noi, azi. 
Căci fazele de derulare ale evoluţiilor umane pe Pământ cuprind, în ultima lor parte, evoluţii mentale de foarte mare subtilitate, totodată de foarte mare amploare pentru oamenii de pretutindeni. 

După finalizarea sarcinilor lor, fiecare grup de spirite umane, după etapa de evoluţie proprie, va părăsi planeta. Dar nu pentru toate grupurile spirituale se va realiza plecarea de pe Pământ prin înălţare în dimensiunile structurale (straturile) paralele, ci pe aceeaşi cale pe care grupurile spirituale au sosit pe Pământ: adică prin călătorie spirituală – acum de întoarcere “acasă”, aşa cum a fost la sosirea de „acasă”. Pentru astfel de călătorii se folosesc întotdeauna forţele spiritului, forţele sale naturale, manifeste prin corpuri specializate în percepţii deosebit de înaintate, cu particularităţi speciale pentru deplasare universică de acest fel. La fel şi particularităţi de comunicare, de alte acţiuni diverse, analize pentru înţelegeri directe deosebit de profunde, de subtile, cu specific galactic şi apoi, la schimbarea corpurilor, cu specific interzonal. Sunt cele pe care le numim aici, pe Pământ, corpuri spirituale – corpuri budhice, ajutate de structuri corporale suplimentare: corpul dumnezeiesc (atmic) şi, pentru ajutătorii secundari şi centrali ai grupurilor de călătorie: corpul enesic şi corpul supraenesic. Ele nu rămân în această formă până la terminarea călătoriei, ci vor fi schimbate în fiecare subzonă a universului, în drumul de întoarcere „acasă”: pe măsura creşterii substanţiale a vibraţiei subzonelor, are loc astfel schimbarea corpurilor de călătorie, prin reîntrupare în corpuri de acelaşi fel (proporţionale cu vibraţia corpurilor pământene de călătorie, dar de vibraţie mult mai înaltă) – adică cele mai subtile, de vibraţia cea mai mare a corpurilor din subzona respectivă. 
Plecările se vor derula în trepte, după puterile spiritelor de a rezista un timp mai scurt sau mai lung în locuri de vibraţie joasă din univers. Pentru că, oricât de mult ar creşte aici vibraţia medie planetară, aşa cum o simţim acum, ea rămâne în fond tot mică – specifică locului în care se află galaxia noastră: în zona cu vibraţia cea mai mică dintre cele trei zone din univers. 
Sosirea grupurilor spirituale care evoluează în mod curent acum pe Pământ a avut loc înainte de ultima glaciaţiune, în ordine descrescătoare puterii spiritelor de staţionare în vibraţii mici: 
– centralii şi secundarii: puternici şi având o experienţă foarte mare în evoluţii în acest fel de vibraţii, în calitate de ajutători ai tuturor grupurilor de primari; 
– galacticii, sosiţi pe Pământ în blocuri nepiramidale, înn funcţie de necesităţile evoluţiilor lor: primarii veniţi din zona a III-a a universului, cei mai evoluaţi primari, ajutătorii direcţi ai tuturor celorlalţi evoluanţi primari;
– blocurile spirituale piramidale din zona a II-a a universului, cu sarcini de conştientizare a creşterii forţelor lor spirituale între treptele proprii de evoluţie şi de conştinetizare a experienţei acumulate în astfel de momente evolutive.
(Pentru studiu suplimentar: Zonele Universului Fizic)

Nu am discutat mai sus despre alte grupuri de evoluanţi: rezidenţii şi grupurile celor aflaţi în trecere rapidă prin condiţiile de evoluţie pe Pământ: grupurile aflate în tranzit rapid, care efectuează doar 1-2 întrupări) şi grupurile spirituale aflate în evoluţii preliminare, venite din galaxiile aflate în aceeaşi subzonă cu galaxia noastră (care efectuează tot 1-2 întrupări pe Pământ). Astfel de grupuri au propriile lor raţiuni de venire şi plecare, cu programe complexe, aflate înafara grupurilor menţionate. 

Aşadar, plecările grupurilor spirituale, înafara celor aflaţi în trecere rapidă, se vor derula în felul următor:
– Plecarea marilor blocurile spirituale piramidale, care au venit pe Pământ în valuri, din zona a II-a a universului, ultimele fiind sosite cu puţin înainte de ultima glaciaţiune. Plecarea lor se va face prin fazele cunoscute de noi, adică: deces normal dar fără reîntoarcere, doar cu revenire prin întrupare direct în corpuri spirituale, de călătorie, corpuri cu care vor pleca, după necesităţile de bloc piramidal, hotărâte de coordonatorii blocurilor spirituale. În urma lor, primele valuri de întrupaţi mentali vor dematerializa şi împământa toate construcţiile şi obiectele de trai ale lor, cuprinzând şi amprente ale trăirilor lor pământene. Planeta se va regenera astfel treptat, dar repede, natura reluând controlul asupra continentelor şi oceanului planetar. În continuare vor rămâne, ca spirite umane întrupate pe Pământ: rezidenţii şi ajutătorii lor tradiţionali: galacticii primari, secundarii şi centralii (coordonatori ai evoluţiilor tuturor);
– Plecarea spiritelor umane rezidente de pe Pământ: retragerea din destin, aşa cum se va derula ea în mod normal pentru întrupaţi cu activitate majoritar mentală, se va face asemenea oricăror astfel de retrageri mentale din destine: retragerea conştienţei spiritului în corp astral, ca într-un somn normal, iar spiritul astfel manifest prin corpul astral îşi dematerializează imediat şi împământează praful dematerializării corpurilor fizic + dublu-eteric. Cu deosebirea că, la ultima retragere, nemaifiind vorba despre alte întoarceri, ultimii rezidenţi – care nu sunt de loc întârziaţii destinelor pământene, ci înaintaşii poporului rezident – creează în plus condiţiile pentru care s-au pregătit intens anterior: dezamprentarea câmpurilor pământene, prin ştergerea tuturor amprentelor lăsate de rezidenţi în mediul planetar. Este o învăţătură pe care o are fiecare rezident, pe care o practică dintotdeauna la plecarea, retragerea din fiecare destin: atunci când dematerializează corpurile sale rămase după destrupare (fizic + dublu-eteric), precum şi construcţiile care l-au ajutat să-şi desfăşoare destinul, toate urmate de ştergerea atentă a amprentelor proprii din mediul de trai curent, după puterea lor vibraţională. 
Acest proces complex îl realizează fiecare spirit în etapa mentală, când îşi termină destinul omenesc. În acest fel, nici corpurile, nici creaţia lor nu încarcă câmpul complex planetar vibraţiile proprii, influenţând astfel activităţile mentale ale generaţiilor viitoare;  
– Plecarea spiritelor ajutătoare galactice: care sunt cei mai apropiaţi ajutători în contact direct şi permanent cu rezidenţii, se retrag la rândul lor în acelaşi fel, ştergând toate amprentele lor din câmpurile pământene, după puterea lor vibraţională: ceea ce înseamnă şi amprentele proprii, şi restul amprentelor din straturile la care nu au avut acces total, încă, rezidenţii plecaţi;
– Plecarea ajutătorilor secundari (pct.2 – Evoluţie Secundară; se poate urmări tot aici şi toată tematica evoluanţilor galactici), ajutătorii direcţi ai galacticilor, care urmează aceeaşi cale a retragerilor şi a dezamprentărilor.
Este deosebit de important să înţelegem faptul că astfel de amprentări, ca urmare a impregnării straturilor energiei fundamentale, a câmpurilor care se formează în fiecare dintre straturile şi substraturile ei, cu radiaţiile spiritelor întrupate în câmpuri, sunt elemente de sprijin pentru evoluţiile tuturor spiritelor, umane şi deopotrivă din întregul biosistem planetar, mai departe pentru evoluţiile planetelor şi stelelor din galaxie. Dezamprentările nu se pot face decât parţial de către cei care pleacă, restul o vor face cei superiori lor, dar este o învăţătură şi o consolidare a propriilor învăţături, pe care se vor aşeza alte învăţături viitoare, pe măsura înaintărilor în evoluţii.

Tocmai pentru că fiecare tip de grupuri spirituale care au plecat anterior nu au puterea totală de a dezamprenta în profunzime straturile energiei fundamentale, este necesară reîntoarcerea, de data aceasta prin naştere în rândul ultimilor secundari întrupaţi pe planetă, a entităţilor coordonatoare dimensionale: transcedentalii care au creat specia umană, în urmă cu zeci de milioane de ani. Ei vor fi aceia care:
– vor dezamprenta câmpurile şi sub-câmpurile planetare, de urmele tuturor spiritelor umane care au evoluat pe Pământ;
– vor dezamprenta fizic şi astral în jurul planetei şi în galaxie, căci toate spiritele umane, în timpul întrupărilor şi mai ales între întrupări efectuează permanent cercetări, învăţături şi aplicaţii în corpuri astrale, în întreaga galaxie. 
La prima vedere numai ei, transcedentalii, vor fi aceia care vor folosi o asemenea lucrare, aşa cum este Înălţarea. Căci ei nu vor pleca prin deplasare în altă parte din univers, aşa cum are loc plecarea celorlalţi întrupaţi, ci se vor înălţa efectiv în dimensiunile structurale paralele, unde se desfăşoară evoluţiile lor: de ajutători-coordonatori ai tuturor evoluţiilor din zonă. 
Dar de fapt lucrurile nu stau chiar aşa, iar pătrunderea tuturor evoluţiilor în adâncimile înţelesurilor lor ne conduce la înţelegerea faptului că fiecare din toate grupurile spirituale întrupate din timpul vieţii lui Iisus, indiferent dacă erau în manifestări cu corp fizic sau cu corp astral, au avut, au şi vor avea foarte mare nevoie de această acţiune a dânsului. 
În acea perioadă care va veni – a ultimilor oameni, întrupările transcedentalilor în această dimensiune, în acest strat al Universului Fizic vor fi de scurtă durată, comparativ timpul deosebit de îndelungat al lucrărilor de transcendenţă, de la începutul formării omenirii. Ei nu vor veni ca entităţi dimensionale, transcedentale, doar în timpul evoluţiilor lor folosesc corpurile corespunzătoare materiilor şi energiilor din straturile dimensionale de vibraţie, care permite desfăşurarea sarcinilor lor. Cu astfel de corpuri ei fac treceri curente între straturile dimensionale, pentru derularea sarcinilor personale, corespunzătoare evoluţiilor lor. Şi vom discuta imediat despre aceste veniri ale lor: prin naştere, ca oameni în mijlocul oamenilor pe care astfel îi ajută.

La o analiză mai atentă a desfăşurărilor, în condiţiile cunoaşterii în linii generale a desfăşurării activităţilor mentale ale omenirii în străvechimi şi a cunoaşterii faptului că acelaşi mod de viaţă, de activităţi curente vor reveni relativ curând în viaţa omenirii, se descoperă – şi astfel se înţeleg din ce în ce mai profund – mult mai multe elemente în plus. Ale căror dezvoltări începem să le trăim azi dar care, prin destinele şi chiar sacrificiile unor trăitori din epoci mai vechi sau mai noi, au marcat dureros istoria omenirii în ultimele milenii, răzbătând cu greu prin anii de interdicţii, tortură şi teroare. Începem să înţelegem că ei nu au făcut altceva – mai mult sau mai puţin conştient – decât să menţină în vremuri grele focul viu al trăirilor generale înaintate – dar perfect umane. Sfinţii devin astfel eroi ai popoarelor, un tip de eroi care au luptat pentru un anumit fel de libertate a spiritului – libertatea credinţei că există o lume întreagă nevăzută, atât de armonios creată încât:
– nu deranjează pe cei care încă nu o pot percepe;
– nu deranjează pe cei care îi intuiesc existenţa, dar au alte sarcini de urmărit decât să se concentreze momentan pe cele care nu se pot percepe cu senzorii corpului fizic. Dar ei au intuiţiile lor, ele fac parte din credinţa lor în dumnezeire, şi tocmai aceste intuiţii, şi păstrarea acestor intuiţii îi menţin pe linia sarcinilor, greu de dus, obositoare în felul lor, în lumea în care trăim;
– încurajează pe cei care pot percepe astfel de structuri cu senzorii altor corpuri, din sistemul corporal propriu: să susţină şi intuiţiile celorlalţi, să-i ajute chiar şi pe cei care şi-au pierdut mare parte din intuiţiile lor, să deruleze sarcinile destinelor lor, vieţile lor planetare. 

Diferenţa dintre cei pe care azi îi numim eroi şi cei pe care îi numim sfinţi constă doar în faptul că eroii au luptat pentru libertate fizică, emoţională şi intelectuală, şi ar trebui să-i numim sfinţi şi pe cei care au luptat cu organizatorii religiilor, care au schingiuit, au omorât nu dintr-un fanatism al credinţei lor, ci din urmărirea cu o încrâncenare – de altfel foarte laică (!) a unor interese social-politice... Dar şi din partea deschizătorilor de ştiinţe, este demn de remarcat în treacăt aici, faptul că, la începuturi, căutarea în exces (cu măsluire chiar, dar noi trebuie să-i iertăm, de asemenea) a unor resturi fosile care să ateste evoluţia omului din primatele (maimuţele) atât de asemănătoare omului, s-a realizat ca o reacţie de aceeaşi intensitate împotriva încrâncenărilor religioase, iar acest lucru a fost bun la vremea respectivă. Din nefericire, noi nu analizăm istoria ştiinţelor prin prisma mediului socio-politic-religios al timpurilor, de aceea înfierăm fără drept de apel multe elemente ale istoriei, mulţi oameni care au luptat pentru echilibrarea cunoaşterilor într-un mediu cumplit de poluat intelectual... Şi ar trebui s-o facem, căci efectele le tragem tot timpul după noi: şi cei care descoperim adevărurile, şi cei care încă mai profită de pe urma istoriei de acest fel pentru a-şi menţine prerogativele de acelaşi fel. 
Dar, sigur, ne vom elibera de astfel de efecte şi vom decela necesităţile unor anume contra-politici – de falsurile intenţionate; şi toate la un loc le vom despărţi de efecte ale unor realităţi în care anumiţi organizatori politici ai vremurilor trecute au provocat reacţii pe măsură. 
Dar dacă am discutat – şi venim mereu cu astfel de reorientări ale înţelegerilor noastre – despre semnificaţii generale în contextul unor vremuri vechi şi noi, putem face un exerciţiu de gândire pe baza unor cunoaşteri care vor deveni generale în viitorul foarte apropiat. Căci fiecare om va descoperi, în „istoria” propriilor sale vieţi anterioare, adevăruri despre care în lume s-au transmis date confuze până la eronate, datorită neputinţelor umane de concentrare la profunzimi de înţelegeri într-o lumea gresivă şi chiar corozivă la adresa cunoaşterilor vechi. 

În concluzie: toate evoluţiile umane care s-au derulat, şi care se vor derula în continuare de către oameni pe Pământ, vor folosi implicit sau explicit faze, acţiuni cuprinse în ceea ce s-a numit Înălţare, indiferent dacă:
– asemenea trăiri sunt de natură fizic-industrială (tehnologică) sau mai târziu de natură mental-astrală – dar toate se vor baza pe acţiuni cuprinse în aceea generală de înălţare;
– după finalizarea sarcinilor lor, toate grupurile spirituale vor pleca de pe Pământ: indiferent de forma de plecare – prin corpuri spirituale în călătorii intergalactice, de la o subzonă şi zonă a universului la alta sau prin înălţare, ridicare cu TOATE corpurile sistemului corporal uman – atenţie aşadar, fără să se părăsească corpurile de vibraţie mai mică decât cele spirituale (budhice), ci împreună cu toate la un loc.
Toate asemenea acţiuni vor folosi, parţial sau total, elemente cuprinse sintetic în acţiunea de Înălţare. 
Şi vom detalia în continuare, spre o înţelegere mai amplă a folosirilor. 

ÎNĂLŢAREA: ACŢIUNE CHRISTICĂ: URIAŞĂ SINTEZĂ PENTRU ACTIVITĂŢI UMANE TRECUTE, PREZENTE ŞI VIITOARE
După părerea mea înălţarea lui Iisus a fost o acţiune care a sintetizat pe de o parte toate celelalte activităţi ale sale, un corolar al activităţilor fizice, astrale şi mentale ale spiritelor umane pe Pământ. 
Pe de altă parte, a cuprins o serie întreagă de activităţi implicite ale sale sau acţiuni despre care se ştiu destul de multe, dar nu se divulgă încă oficial o astfel de cunoaştere. Se caută devieri momentan credibile, urmând ca generaţiile viitoare să se descurce în încurcăturile de „iţe” care le-au rezolvat altora pe moment interesele: politica generală ar fi „Cât se poate – se poate, pe urmă ne-om adapta!!” şi este punctul de vedere de la care au pornit preoţii egipteni în antichitate; restul este istorie. Noi trebuie doar să înţelegem şi să iertăm. 
De fapt ei s-au bazat chiar pe acest lucru, ştiind cum se va derula istoria omenirii: când se vor schimba vremurile – cei schimbaţi se vor fi schimbat în bine şi nimeni nu va fi răzbunător.

Normal, aşa va fi !!! Aşa este încă de pe acum, trebuie să ne sprijinim reciproc să nu acuzăm, ci doar să analizăm, să ştim clar de unde se trag toate şi cei care nu au iertat până acum – să ierte...

Astfel de activităţi sintetizate în eveniment pot fi:
– trecute: activitatea de acelaşi fel – adică prin înălţare: la retragerea spiritului după terminarea sarcinilor sale de destin uman, în cadrul evoluţiilor străvechi, de tip lemurian şi atlant. Ceea ce azi numim deces avea loc atunci absolut conştient, înalt-conştiincios, activ, înaintat-lucrativ: retragerea conştienţei spiritului din corpul fizic în corpul astral, cu toate corpurile fluidice ajutătoare (mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic) şi, pentru ajutătorii planetari: enesic şi supraenesic). Entitatea astfel formată, şi înălţată devenea (aşa cum au loc derulările oricând, la fel şi azi, doar conştient şi lucrativ) o entitate astrală, care efectua dematerializarea cu împământare simultană a corpurilor rămase fără folosire (fizic şi dublu-eteric), precum şi a construcţiilor ajutătoare din timpul vieţii fizice: casa şi nava – amândouă de folosinţă proprie. 
Studiile istorice vor dezvolta detaliile perceptibile ale acestor procese;
– prezente (pentru noi, acum), formând şi încurajând: şi activităţile fizice de cucerire a spaţiului planetar şi inter-planetar, deschizând tuturor oamenilor dorinţa de a se ridica fizic ca păsările în aer, prin creaţie materială tehnologică de tip aviatic/cosmic. O astfel de creaţie este bazată pe activităţi umane străvechi de acelaşi fel ale omenirii – fiind creaţie mentală însă – din perioadele dinaintea ultimei glaciaţiuni. Să nu uităm şi reformarea dorinţei de utilizare a unei astfel de creaţii de către majoritatea populaţiilor umane, căci chiar azi sunt oameni reticenţi la zborul cu avionul. 
Să nu uităm că dânsul a şi menţionat că vom face lucruri pe care atunci nu le-a făcut: şi pe bună dreptate, căci cele realizate de dânsul s-au încadrat în cele cunoscute de oamenii de rând, în mijlocul cărora a trăit o mare parte din viaţă. 
Tot în prezent (deşi o astfel de activitate nu a avut practic întrerupere de-a lungul timpurilor, ci doar ascundere) discutăm despre călătorii astrale, care se extind tot mai mult în cunoaşterea oamenilor: vise lucide, stări alfa, stări meditative, extinderea conştienţei (pe lângă creşterea conştiinţei pe baza echilibrului emoţional, moralităţii, demnităţii umane, calităţii în execuţie şi moderaţiei în folosire), folosirea conştientă şi analitică a zborului astral pentru cercetarea de profunzime a micro-, şi macro-cosmosului. 
Sunt elemente de practică curentă care au stat la baza trăirilor umane trecute; le-am uitat, dar ele vor reveni pe fundamentul înţelegerii pregătirilor pe care coordonatorii evoluţiilor noastre ni le-au oferit cu sacrificiu, cu nespusă iubire... 
Apoi să avem în vedere pleiada tuturor activităţilor care vor face trecerea de la zborul bazat pe tehnologie la zborul natural, prin forţele naturale mental-astrale ale spiritului: adică revenirea la deplasarea mental-astrală a întregului sistem corporal, deci inclusiv corpul fizic – nu numai călătorie cu corpul astral detaşat de restul sistemului corporal. 
Dar discuţia poate fi mult mai amplă decât o cuprinde această prezentare generală. Acţiunea în sine are şi rol formator, dar în primul rând rolul implicit – puţin înţeles – de a se păstra în memoriile latente ale omului şi în câmpurile planetare, amprentele celor care au ajutat, ajută şi vor ajuta omenirea să-şi reamintească despre cele petrecute: din formarea transcedentală a omenirii – până în prezent. 
Şi ţinem cont că tocmai de aceea dezamprentările totale şi profunde se fac doar de către entităţile dimensionale, căci astfel de amprente ale radiaţiei extrem de puternice ale monadelor coordonatoare nu pot fi dezamprentate altfel. Şi dezamprentarea are loc doar atunci când astfel de amprente nu mai au pe cine ajuta pe planetă – adică după plecarea tuturor evoluanţilor cărora le-au fost de folos astfel de amprente energetice în straturile planetei. 

Atragem atenţia asupra faptului că se poate spune, la prima vedere, că o asemenea acţiune de înălţare prin forţele proprii ale spiritului, este proprie doar întrupaţilor foarte înaintaţi în evoluţii. Dar conform cunoaşterii derulărilor normale ale vieţii tuturor (pentru că astfel se petrec lucrurile cu toate grupurilor spirituale de pe Pământ) se poate şti, aşa cum am expus mai sus, că numai dimensionalii, transcedentalii, vor aplica ceea ce a arătat Iisus: înălţarea în straturile de vibraţie superioară ale universului, la fel ca şi el, de unde chiar el a coordonat, şi coordonează în continuare, cele necesare planetei întregi, printre multe altele, până la finalizarea evoluţiilor: şi nu numai evoluţiile spiritelor umane, nu numai ale Pământului cu întreg biosistemul său, nu numai ale celor din galaxia noastră, nu numai ale evoluanţilor din zona noastră. Prin aceasta să înţelegem că Iisus nu a fost doar coordonatorul iudeilor, nici doar coordonatorul pământenilor: iar de aici urmează în continuare să dezvoltăm în anii care vor veni cele ce pot fi cunoscute, înţelese, la nivelul nostru actual. 

Aşadar, să recapitulăm:
– entităţile transcedentale au „coborât” pe Pământ, în acest strat de cea mai joasă vibraţie a universului, specifică evoluţiilor de început ale spiritelor pe care astfel le numim primare, precum şi ale ajutătorilor lor întrupaţi în mijlocul lor: pentru a-i îndruma, pentru a le fi un exemplu concret, real. Entităţile transcedentale entităţi din rândurile grupului total al entităţilor dimensionale, de vibraţie mult superioară populaţiilor cu corp fizic din acest strat al evoluţiilor noastre din acest moment. Aşadar nu sunt extratereştri veniţi cu nave de pe alte planete, cu pofte sau interese ori meschine, ori fie ele chiar bune din punctul nostru de vedere, dar la care nu ar subscrie entităţi cu adevărat înaintate: căci ar provoca o fenomenologie de înaintare tehnologică facilă – şi spirituală pe măsură de facilă: nelucrată, nemuncită, netrecută prin filtrul propriu. Entităţile transcedentale (pe scurt: transcedentalii), trăind în mediul pământean de vibraţie, procesând prin corpurile lor energii şi materii de vibraţia celor din stratul nostru, proporţională cu structurile cosmice şi planetare înconjurătoare, cu câmpurile şi biosistemul planetar, şi-au întărit volitiv, conştient corpurile până la obţinerea consistenţei corporale a restului biosistemului planetar. Prin deschiderea funcţionării structurilor corporale, s-a deschis linia de procreere prin care s-au derulat întrupările grupurilor spirituale umane, în continuare;
– după parcurgerea destinelor în timpul planetar cuprins între formarea speciei umane şi finalizarea sarcinilor ei, tot transcedentalii – ultimii născuţi ai ultimului grup de ajutători evoluanţi pe Pământ – vor fi ultimii care, cu vibraţiile lor mult mai înălţate, vor dezamprenta – adică vor şterge toate urmele omenirii de pe planetă: din biosistemul planetar, din pământuri, ape, aer, din câmpurile planetei (de la fizic şi eteric la supraenesic şi alte câmpuri asociate în care nu au lucrat oamenii, dar care au amprente prin subspaţiile de întrupare sau de conlucrare simultană între universurile materiale ale ajutătorilor umani înaintaţi); apoi amprente din jurul planetei, apoi urmele astrale şi spirituale (budhice) rămase în urma plecării grupurilor până la final, din întreaga galaxie, după ce aceasta va fi părăsită de ultimele grupuri, la un oarecare timp după plecarea de pe Pământ. 
Avem de observat că – măcar şi această mică deschidere pe care o prezint aici – este doar o deschidere de subiect pentru sarcinile deosebit de serioase care se vor derula în continuare. 

DAR MOŞII POPOARELOR?...
Ştiind în linii mari asemenea lucruri, am revenit cu înţelegerea: Moşii popoarelor vor beneficia şi ei de acest fel de părăsire, interdimensională, inter-straturi, înainte de plecarea finală a dimensionalilor – sau o dată cu ei. 
Despre Moşii popoarelor am scris un blog întreg (http://cristiana-drumuri-spirituale.blogspot.ro/) – şi este numai începutul: în curând voi relua scrierile despre dânşii pe site-ul www.bucuria-cunoasterii.ro , la fel ca şi scrierile despre călătoriile astrale şi aplicaţiile lor în cercetarea micro- şi macro-universică. Ne pregătim de fapt pentru revenirea lor pentru îndrumarea noastră spirituală: este stadiul normal, absolut normal, de evoluţie a omenirii pe Pământ. Evoluţiile umane vor continua sub directa lor îndrumare – pentru noi: directa lor îndrumare şi conştienta noastră cunoaştere, în totalitate, profunda învăţătură şi deplina aplicare. Vor fi evoluţii în care nu va mai exista vreun om care să nu cunoască tot ceea ce se poate cunoaşte de către astfel de spirite, la nivelul de cuprindere al omenirii, aşa cum a fost ea sădită: ca o floare luminoasă, frumoasă, cântătoare, încâtătoare, pe Pământ !!...
La început am crezut că Înălţarea este pentru Moşii care vor participa la finalizarea sarcinilor omenirii pe Pământ – întrucât ei întotdeauna se retrag din întrupările pământene numai prin dimensiunile structurale paralele. Dar dacă era numai aşa, nu se justifica Înălţarea petrecută în faţa oamenilor. În perioada retrasă a lui Iisus, acei ani au fost folosiţi pentru lucrări galactice alături de Moşii popoarelor; alături şi împreună cu dânşii, Iisus a pregătit întreaga galaxie de suplimentul energetic care avea să întărească totul şi pe toţi în această perioadă de lucru al lor. Căci lucrarea aceasta fusese iniţiată cu mult timp înainte, treptat, din dimensiunile structurale paralele, înainte de naşterea pământeană a lui Iisus. Complexitatea lucrării a presupus astfel de necesităţi de lucru de mare şi subtilă pregătire – din care, oricât ni s-ar pare nouă acum de complexă, este poate doar 1% din întreaga ei complexitate, pe care o vom percepe doar după plecarea de pe Pământ, făcând acel pas prin care înţelegerea se cuprinde numai din exteriorul sistemului – aşa cum putem bine înţelege în acest moment. Lucrările au cuprins elemente subtile existenţiale, fără de care oamenii nu ar fi rezistat pe planetă, dar nici biosistemul, şi nici planeta ca atare: nu numai din punctul de vedere al întreţinerii şi susţinerii vieţii biosistemului – ea făcând şi susţinând material şi energetic vitalitatea biosistemului planetar. Planeta în plus procesează impulsurile vibraţionale provenite de la multitudine de spirite întrupate în acelaşi timp în spaţiile sale, ceea ce este enorm de mult, în astfel de perioade, cu toate blocurile spirituale piramidale venite în plus pe planetă, plus blocurile ajutătorilor lor galactici şi secundari, însoţiţi de centralii care susţin energetic (şi nu numai) viaţa şi activitatea oamenilor în mijlocul cărora sunt întrupaţi. 
Mai mult, focul interior al planetei (inelul interior de foc, de lavă incandescentă, format prin puterea vibraţională uriaşă a poporului întrupat ca planetă) nu mai poate fi susţinut la o asemenea mulţime uriaşă de întrupaţi decât o perioadă relativ scurtă de timp, doar prin puterea spirituală a poporului întrupat ca planetă. Diminuarea focului interior ar conduce treptat la răcirea planetei şi la întreruperea vieţii pe care ea o întreţine: fără de care viaţă, participaţie activă a tuturor micilor vietăţi planetare alături de spiritele planetei, scade treptat ca intensitate. Planeta, steaua de care este legată şi celelalte planete din sistemul stelei, celelalte stele din sistemul stelar ar intra într-un cerc vicios colapsant, din care se poate ieşi foarte lent, în timp, prin odihna spiritelor şi plecarea prin destrupare bruscă a spiritelor întrupate. Oricât ar fi de puternice, chiar şi acestea obosesc relativ repede, ceea ce nu se poate altfel decât să le fie afectată întreaga evoluţie. Primele desprinse de viaţă ar fi cele care evoluează independent (mamiferele, oamenii), care pot oferi astfel spaţiu şi posibilităţi micuţilor intra-planetari: care nu pot părăsi planeta până la finalizarea evoluţiei ei şi retragerea ei din circuitul de întrupare galactic. 
Iată de ce lucrarea a fost necesară şi de la nivelul cel mai jos – fizic, până la nivelurile superioare ale interdimensionalilor – care sunt Moşii păzitori, reglatori ai vibraţiilor umane la incidenţa lor cu întreaga planetă. 
De asemenea în lucrare au intrat pe lângă Moşii pământeni şi mulţi alţi întrupaţi în diferite feluri din toată zona aceasta a universului: şi pe scurt se aminteşte evenimentul “Schimbarea la faţă” care îl arată pe Iisus lucrând cu alţi întrupaţi, doar o infimă parte reprezentată de cei cunoscuţi poporului iudeu, aşacum era şi firesc. Lucrarea a fost parte a uneia de extindere în toată zona universică (căci numai această zonă este supusă unor asemenea feluri de schimbare lentă a vibraţiei medii zonale) şi a fost coordonată de o multitudine de centrali – coordonatori ai multor linii de evoluţie care străbat zona: acele linii de evoluţie care au primit în puncte din lungul lor evoluanţi care necesitau această lucrare. Răspândiţi în toată zona, pentru toate galaxiile aflate în această situaţie (adică primitoare de grupuri aflate în călătorii inter-zonale), centralii lucrează întotdeauna simultan, căci şi diminuarea vibraţiei fluxurilor de filamente energo-materiale are loc tot aproape simultan în toate subzonele, la fel şi reînnoirile lor, în fiecare subzonă. 
De aceea o astfel de lucrare se efectuează în grup, simultan, în acest fel; altfel desincronizările ar influenţa şi ar transmite influenţele prin însuşi fundamentul pluristratificat al energiei fundamentale a universului. Fiecare central în parte, în plus, este reprezentantul unui grup important de linii, de feluri de evoluţie care necesită un anumit cumul de fluxuri energo-materiale noi, din care cauză iau parte atât de mulţi centrali la o astfel de lucrare. Ea nu se realizează în mod singular, nu se poate lipsi de cercul centralilor coordonatori, lucrători spre binele tuturor. De aceea discutăm atât de mult de armoniile universice şi de armonizarea lucrărilor între ele, creându-se condiţii ca nici cea mai mică vietate să nu simtă altceva decât condiţiile sale obişnuite de trăire, derulându-se constant. Şi este valabil pentru oricât de multe şi de complexe ar fi astfel de lucrări cosmice şi inter-universice – obişnuite, de altfel. Şi chiar sunt mult mai multe, şi mult mai complexe lucrări decât ceea ce putem cuprinde în acest moment; vom vedea cum se desfăşoară şi lucrări intermediare, între două maximuri de vibraţie zonală (sau două minimuri), iar nimic din armonia totală, din proporţionalitatea derulării mecanismelor originale nu este alterat. Simţim armoniile cosmice nu pentru că fizicul ar merge automat autoreglându-se singur, cum este părerea noastră azi, ci pentru că nimic nu-i perturbează mersul autoreglat – ceea ce este cu totul altceva.

Dacă nu ar fi vorba despre evoluţii speciale, rare dar cu atât mai mult deosebit de importante, dacă nu ar fi vorba despre aceste blocuri de spirite venite din alte zone ale universului – lucrurile aşa ar merge, natural, de la sine, cu toate perioadele lungi de diminuare şi tot lungi de ridicare a vibraţiilor lumii. Astfel de perioade lungi – nu grăbite a se termina mai repede – ar fi doar perioade de consolidare a multor feluri de creaţie, de conlucrare, de înţelegere ale spiritelor creatoare din fiecare galaxie. Şi chiar se petrec simultan astfel de evoluţii, pe planetele cu creatori conştienţi care nu primesc încă blocuri variate de spirite cu evoluţii foarte diferite. Galaxiile lor nu sunt cuplate la astfel de funcţiuni suplimentare. Dar spiritele creatoare conştiente avansate au nevoie de astfel de evoluţii, din când în când, după cum merg evoluţiile lor, iar perioadele lungi despre care discutăm sunt sunt bune doar pentru învăţăturile rezidenţilor – şi nu pentru greutăţile evoluţiilor regresive de la începutul lor. Pe măsură ce creşte experienţa spiritelor, creşte şi perioada de trăire regresivă a lor, pe aceste meleaguri ale universului – trăind la nivele mult mai mici de vibraţie decât aceea la care au ajuns în evoluţiile lor curente. 
Dar şi ajutoarele primite sunt pe măsură, pentru ca nu neputinţele lor să se consolideze, ci doar să şi le afle şi, în continuare, să lucreze individual – dar împreună cu ajutătorii lor personali – spre remodelarea comportamentelor lor: liniştiţi, relaxaţi, cuminţi, în locurile evoluţiilor lor de acasă, de unde au venit. 
Se va studia, spre înţelegerea extinsă a lucrurilor: Energetică stelar-planetară .

ÎNĂLŢAREA CHRISTICĂ – SINTEZA TRĂIRILOR NOASTRE PÂNĂ LA SFÂRŞITUL EVOLUŢIILOR UMANE PE PĂMÂNT
Aşadar, înălţarea christică a fost pentru toată lumea: pentru a fi folositoare în noile energii şi ajutătorilor cei mai evoluaţi, care au ţinut echilibrele planetare în toată această perioadă de vibraţie foarte joasă, dar şi pentru restul lumii. 
A fost şi până acum, dar indirect – va fi folositoare şi mai târziu: fapt pentru care nu s-a petrecut, ca şi alte acţiuni, în prezenţa lumii de atunci, cu pornire din acel moment în mod total, ci doar în prezenţa apostolilor care trebuiau să formeze spaţiul lumesc de învăţături ale lumii noi, jaloanele celor care aveau să se desfăşoare sub imperiul marilor schimbări aduse de energiile noi, atrase mai întâi în spaţiul galaxiei noastre prin lucrarea christică. 
Dar ea a fost nu numai, aşadar, pentru spiritele ajutătoare înaintate, ajutătoare ale noastre, ale tuturor, ci pentru toate spiritele care aveau să evolueze în continuare pe Pământ. Aşa cum am arătat în numeroase cazuri, şi vom discuta mult mai detaliat în continuare, toate cele trăite pe Pământ creează orientări mult mai profunde în continuarea evoluţiilor fiecărui spirit, indiferent de treapta de evoluţie pe care se află, din perspectiva căreia trăieşte pe Pământ. În special cele despre care discutăm, căci ele vor face viaţa, manifestările curente ale celor care vor pleca în curând. Direct sau indirect, prin câmpurile planetei, nu contează ce vor face şi unde se vor duce – contează că orice deplasare are loc prin ridicare în aer cu forţe proprii şi nu prin propulsie artificială, realizată prin creaţie tehnologică. Adică aşa cum ştim că s-a petrecut înălţarea. 

Direcţia de evoluţie este treptat de ridicare în aer: prin forţe astrale (vis lucid, călătorie astrală) doar prin corpul astral, prin mijloace materiale industriale pentru deplasarea corpului fizic, în final prin deplasare mental-astrală cu corp fizic cu tot. 

Trecerea prin construcţie de tip tehnologic, industrial este necesară pentru perioadele când forţele astrale, emoţionale, sunt diminuate prin necesitatea de evoluţie emoţională în vibraţii joase: dezechilibre emoţionale din perioadele sclavagiste, războinice, apoi pentru perioadele de echilibrare ale celor anterioare, care şi ele presupun oboseli puternice – dar beneficii uriaşe. Producţia tehnologică este o etapă deosebit de importantă în această direcţie, mergând pe linia unei necesităţi de deplasare rapidă – fizică, directă – în mediile planetare. Astfel se derulează câteva etape de la fizic la mental-astral:
1. La început se foloseşte industria bazată pe tehnologie din ce în ce mai avansată: are loc reobişnuirea cu zborul în mediile aeriene planetare, dar şi acvatice şi terestre, subterane – aşa cum deja ştim bine acum. Ceea ce nu ştim prea bine este faptul că, dacă pentru prezent zborul aviatic are importanţă în domeniul extinderilor relaţiilor inter-umane, pentru viitor importanţa sa este covârşitoare nu în planul călătoriilor interstelare prin mijloace industriale – aşa cum se crede azi – ci ne pregăteşte pentru etapa următoare, de trecere la zborul spiritual: prin forţe proprii, spirituale, de deplasare în mediile planetare locale şi de deplasare în mediul universic: galactic şi intergalactic;
2. Trecerea la zborul de natură spirituală nu se referă doar la călătoriile astrale (vise normale, vise lucide), cu care suntem obişnuiţi deja: şi din derularea somnului cu toată fenomenologia sa caracteristică (vise), dar şi, deja în timpurile noastre, derularea lucidă, conştientă a viselor: prin starea cerebrală „alfa” şi apoi desprinderea corpului astral şi călătoriile sale prin spaţiile galactice, însoţite sau nu de autostabilizare vibraţională pentru recuperarea vibraţiei (oboseală). În plus însă, ceea ce azi înţelegem foarte greu – unii chiar de loc încă, este un tip de zbor inter-planetar, inter-stelar: după terminarea ultimului destin uman din ciclul planificat de vieţi în mediul pământean, are loc ultima reîntrupare într-un sistem corporal format doar din corpul spiritual (budhic) în calitate de corp de manifestare, ajutat de un corp dumnezeiesc (atmic) şi alte corpuri specifice ajutătorilor cu sarcini planetare extinse la mediul stelar local şi galactic: corpul enesic şi, după necesităţi, şi corpul supraenesic. 

Cu astfel de corpuri spirituale, de mare subtilitate şi putere, se călătoreşte în mediul galactic, unde propulsia se realizează prin voinţa spiritului şi abilităţile razelor mentale şi astrale ale blocului radiant spiritual: 
– cu astfel de corpuri spirituale vor pleca toate grupurile spirituale de pe Pământ, înafară de Moşii popoarelor şi transcedentalii care vor încheia lucrările de evoluţie ale omenirii pe Pământ prin înălţare de tip christic. 
Blocurile de spirite evoluante nu au venit cu nave de pe alte planete, aşadar nu vor pleca cu nave de pe Pământ. Nimeni nu a venit cu nave pe Pământ, nimeni nu pleacă într-un astfel de mod de pe Pământ. Din fericire există artefacte vechi care arată acest lucru – din nefericire încă nu ne aducem cu toţii aminte şi nu înţelegem, nu descifrăm încă înţelesul corect al lor. Vom începe să studiem astfel de artefacte şi vom vedea treptat despre ce este vorba cu adevărat. Şi astfel vom înţelege bine astfel că evoluţiile nu sunt căi de dezvoltare a industriilor intergalactice, ci de dezvoltare, folosire şi flexibilizare a razelor, a forţelor energetice spirituale ale tuturor monadelor, fără excepţie. 
Dacă există nave în etapele mentale: şi pe Pământ şi în alte locuri din univers, pentru călătorii cu corpuri fizice (iar acesta este un punct de atenţionare: corpuri fizice în cazul unor asemena deplasări, nu corpuri spirituale) – ele sunt doar carcase de protecţie pentru corpurile foarte dense ale călătorilor. Viteza de deplasare nu este mare, căci se foloseşte pentru deplasare pe distanţe lungi compactizarea spaţiului cosmic, nu propulsie prin ardere de combustibil, iar carcasa de protecţie ecranează mult din fluxurile circulante în cosmos şi din radiaţiile cosmice care pot influenţa puternic corpurile călătorilor. Vom discuta despre asemenea aspecte la creaţia materială din străvechimile mentale ale omenirii;
– de asemenea, în viitor, cu astfel de corpuri spirituale grupurile înaintaşilor poporului uman rezident vor pleca pentru evoluţiile preliminare în alte părţi ale galaxiei şi se vor întoarce cu o experienţă bogată, pe care o vor împărtăşi poporului spiritual din care fac parte. Acesta va fi semnul începutului retragerii rezidenţilor în grupuri de călătorie şi plecării lor de pe Pământ, împreună cu ajutătorii secundari ai grupurilor lor. Acesta va fi semnul începutului marilor retrageri de pe Pământ ale ajutătorilor lor, aşa cum am mai scris: galacticii, apoi secundarii cu sarcini generale planetare. Vor pleca pe aceeaşi cale ca şi cei dinaintea lor, prin călătorii cu corpuri spirituale. După care vor pleca majoritatea secundarilor, rămânând doar conducătorii lor spirituali (Moşii) care vor da naştere ultimilor urmaşi ai lor: ultimii copii ai omenirii, reprezentând venirea în sisteme corporale umane a transcedentalilor de odinioară: o astfel de naştere, la fel ca şi a lui Iisus, prin incidenţă energetică interdimensională, este necesară pentru a efectua lucrările finale – aşa cum le-a efectuat Iisus pe ale epocii sale, la momentul naşterii sale – din corpurile umane, pentru toate folosirile şi amprentele umane pe Pământ. Este acţiunea inversă a lucrărilor transcedentale ale începuturilor creării omenirii, sfârşitul ei fiind lăsarea naturală a planetei, fără urmele intervenţiilor spiritelor creatoare umane: căci evoluţiile viitoare pe Pământ vor fi cele ale unor spirite necreatoare, diferite total aşadar de oamenii creatori avansaţi. Sunt necesare astfel de intercalări de evoluţii pentru odihnirea planetei, a planetelor care se află pe aceeaşi coardă stelară cu Pământul şi care au fost în acelaşi fel de activitate spirituală (pentru spiritele întrupate sub formele lor planetare), precum şi a stelei care suportă presiunea întrupărilor cu astfel de prilejuri.

Dacă ni se par toate extrem de complexe, este bine să ştim că nu ştim mai nimic din toată complexitatea reală a universurilor...

Întreg programul christic – al vieţii şi activităţii lui Iisus – a cuprins acţiuni menite să pregătească oamenii pentru evoluţiile lor din perspectiva acelui moment planetar: pentru revenirea la normalitatea pe care spiritele întrupate începuseră deja să o uite total. 
Un asemenea program ne-a pregătit pentru cunoaşterea unor activităţi care deja se petreceau în lume, precum şi a celor care aveau să se constituie în lume: începând cu mersul plutit la suprafaţa pământurilor şi apelor – care era deja folosit de către „solomonari”. De fapt aceştia erau încă, şi rămas încă o vreme, trimişii Moşilor în lume, pentru a învăţa oamenii să se pregătească pentru vremurile ce vor veni; majoritatea oamenilor nu mai ştiau despre ei, fiind ţinuţi în necunoaştere de către conducătorii lor. Lucrări umane avansate aveau apoi să dezvolte tehnica în plan mondial: să nu uităm că dezvoltarea de acest fel ducea, chiar pe teritoriul ţării noastre, la materializarea gândirii primelor rachete în trepte – Conrad Rudolf Haas care aduce la Sibiu, în numai secolul XVI, tehnica rachetelor în trepte (Coligatul de la Sibiu). Dezvoltarea explozivă a aviaticii în lume va obişnui astfel oamenii cu zborul din conştienţa corpului fizic, care mai departe va crea condiţii pentru revenirea la mersul astral, la călătoriile astrale şi, în final, la călătoriile spirituale inter-galactice. 

Este necesar să se înţeleagă astfel că toate felurile de călătorii astrale, fizic-tehnologice pe care le trăim azi folosind nave cu propulsie artificială, le pregăteşte pe cele realizate spiritual: mersul rapid, astral-plutitor al omului viitorului şi pentru plecarea spirituală de pe Pământ cu continuarea evoluţiilor în aceeaşi direcţie spirituală, în alte părţi ale universului. 

Nu numai călătoriile ca atare sunt cele pe care trebuie să le urmărim – cel puţin acum: având în vedere că până acum nu am avut cum să le conştientizăm importanţa, fiind constrânşi la tot felul de munci obositoare, dar care devin posibile şi importante: şi acum, şi în vremurile viitoare cu atât mai mult. 
Venirea şi plecarea christică a cuprins multe alte lucrări pe care le vor avea de dezvoltat populaţiile umane viitoare. Printre altele, sunt unele seminţe pe care le cunoaştem şi noi azi: purificări, dezamprentări. În acest context ar fi util de amintit faptul că evenimentul biblic „Schimbarea la faţă”, cu apariţia altor entităţi coordonatoare, împreună-lucrătoaresimultan cu Iisus, nu s-a realizat doar pentru a accentua trăirea spiritului după plecarea din manifestări pământene cu corp fizic. O asemenea apariţie a fost de o energetică radiantă cu totul specială: de aceea – ca şi Învierea lui Iisus, a cărei derulare nici un om, nici apostolii nu au putut să o asiste – nu s-a derulat decât în faţa apostolilor cei mai puternici, nu a tuturor apostolilor. Ea avea rostul de a aduce cândva în prim plan o parte importantă a lucrărilor lor: dezamprentările parţiale ale lumii vechi, pe fundamentul curat al cărei avea să se constituie o nouă lume. Vibraţia radiaţiei lor la un loc – acolo şi în alte locuri din lumea noastră – avea să dezamprenteze o parte din amprentările pe care le purtau atunci câmpurile planetare: pe care numai asemenea entităţi puternice aveau precizia şi complexitatea subtilă de lucrare pentru a o realiza în mod selectiv. Astfel încât aveau să rămână doar urmele unor fluxuri energo-materiale care să sprijine aducerea altora noi – şi să nu se realizeze astfel conflicte de impulsuri asupra oamenilor şi a altor vieţuitoare planetare. Ceea ce a fost ceva deosebit de important. 
Este necesară însă oprirea noastră în acest punct şi reluarea separată a acestei teme. 

Aşadar, este foarte important să nu uităm faptul că fiecare activitate de acest fel este însoţită de o dezamprentare pe măsură, efectuată mental în etapele mentale, şi fizic în etapa intuitivă. Învăţăm încă de pe acum să acordăm importanţă purificării prin foc şi fum (lumânări, tămâie, smirnă), prin sunet (clopoţei de vânt, clopote, muzică specială) şi apoi, treptat, începând chiar din vremurile pe care le trăim azi, extinderea luminii mentale în spaţiul trăirilor noastre sau folosirea simbolurilor ezoterice cu puternică încărcătură energetică în diverse situaţii de trai curent. Învăţăm să facem astfel de lucrări în spaţiul strâmt al caselor noastre, apoi extinzând din colo de aceasta, lucrând mereu mai extins în spaţiile aşezărilor noastre. 

Acum ştim deja cum se vor petrece ultimele acţiuni din perspectiva corpurilor umane, realizate de Moşi: ultimii conducători spirituali ai populaţiilor umane (ultimii părinţi, facilitatori al revenirii prin naştere a trancedentalilor) şi de entităţile transcedentale, ajutătoare ale tuturor evoluţiilor umane pe Pământ. 
Înălţarea transcedentală nu va fi o simplă trecere de la o dimensiune structurală a universului la alta – aşa cum o fac frecvent entităţile dimensionale, cu corpurile lor de vibraţie mult mai mare decât corpurile noastre, în cursul activităţilor lor curente prin toate straturile universurilor (nu numai al nostru, al Universului Fizic). Ci, la fel cum a procedat şi Iisus, cu acţiuni complexe, etapizate în cursul actului de înălţare – etape pe care deocamdată majoritatea dintre noi nu le putem cuprinde, înţelege, dar care vor fi înţelese treptat, pe măsura creşterii vibraţiei Pământului. Cu timpul vom înţelege fiecare acţiune implicită în parte – căci simt o complexitate deosebită a activităţilor astfel derulate, în fiecare moment dintre cele pe care le cuprinde o astfel de Înălţare. 

Toate cele petrecute, precum şi cele care vor forma spaţiul detaliilor viitoare sunt îndreptate către universalizarea noastră – ca spirite creatoare, călătoare de mare forţă spirituală, cu multă experienţă pe diferite meleaguri ale universului: o experienţă conştientizată treptat din ce în ce mai mult şi prin intermediul căreia putem ajuta în continuare alte mereu noi grupuri de spirite să înveţe, şi să-şi consolideze la rândul lor cunoaşterile oriunde în univers.