Am discutat despre corpurile noastre luându-le ca exemplu pentru înţelegerea multor învăţături despre lumea în care trăim, care ne pot conduce la înţelegerea explicită a condiţiilor care au favorizat degradarea lor actuală.
Degradarea corpurilor noastre nu este însă o metodă de a fi pedepsiţi de un Dumnezeu neîndurător, care ne dă pedepse pentru ceva ce trebuie noi să ghicim şi, dacă nu ghicim, să dăm vina pe cineva – în primul rând pe străbunii noştri: nişte „barbari” care nu au ştiut să-l venereze pe Dumnezeu, şi de aici pedepse asupra întregului neam omenesc…
Tocmai de aceea a venit timpul să cunoaştem cât mai multe lucruri despre noi, ca spirite întrupate, despre toate cele care ne înconjoară, despre trecutul nostru.
Să conştientizăm încă mult mai multe lucruri despre propriile noastre corpuri, despre puterile care se canalizează prin intermediul corpurilor, despre modul conştient în care trebuie să-l îngrijim şi să îngrijim mediul în care el se formează, se dezvoltă, funcţionează. Şi modul în care, toate împreună, ne pregătesc pentru stabilirea, funcţionarea şi înţelegerea existenţei unei legături puternice pe care o avem cu universul care ne ajută în nenumărate moduri trăirile, evoluţiile.
Şi, chiar într-un final – dar nu ca finalitate a vieţii şi manifestării spiritului – cum ne ajută desprinderea de lumea pe care am ajuns s-o cunoaştem acum destul de bine, pentru a fructifica cele cunoscute la întoarcerea noastră „acasă”, de unde am venit aici în alte vremuri, doar pentru a studia ceva din trecutul evoluţiilor noastre: ceva folositor, util pentru toate evoluţiile noastre viitoare.
Sigur că ne-am întreba dacă puteam face totul de „acasă”, de acolo de unde am venit cândva: prin accesarea memoriilor noastre, şi nu prin această cale a lungilor călătorii spirituale. Dar această cale îşi dovedeşte, pe măsura adâncirii înţelegerilor noastre – principiile active, prin prisma cărora vom face mereu astfel de călătorii, oriunde în cuprinsul universului:
– pentru îmbogăţirea experienţei totale a fiecăruia dintre noi în parte, cunoscându-ne semenii, căile lor de trăire, de înţelegere;
– pentru cunoaşterea propriilor noastre manifestări în prezenţa altora, în evenimente mereu noi, variate, deosebite, speciale, în stările comparative de obişnuire a spiritului cu progresul pe care îl putem introduce oriunde ajungem, în orice loc din univers, după cum ne permit locurile, timpurile: şi mereu este ceva nou de adus, oriunde, în orice timpuri!
– să învăţăm să ajutăm şi mai ales să ne lăsăm ajutaţi în funcţie de timp şi loc: aceasta este o învăţătură de calibrare fină a atitudinii noastre, căci învăţăturile din evoluţiile progresive converg către a ne descurca singuri. Aceasta este o învăţătură necesară spiritelor care îşi cunosc forţele: dar cunoaşterea forţelor proprii este o învăţătură treptată, pentru care primim ajutor în evoluţiile de început şi noi, la rândul nostru, trebuie să învăţăm să ajutăm pe cei care au nevoie de acest ajutor. Trebuie să învăţăm să nu cerem oricum şi oricând ajutor, ci să cerem după ce noi înşine am căutat să ne folosim orice cunoaştere pentru a ne descurca în vieţile noastre. Orice învăţătură urmează o linie sinusoidală, şi toate se împletesc, îşi împletesc ritmurile – nu se înlocuiesc unele pe altele: pentru ca fiecare spirit să înveţe să-şi adapteze singur învăţăturile în conjuncturile de viaţă pe care le întâlneşte.
Să ajungă să folosească absolut totul în funcţie de situaţie, de conjunctură, de obişnuinţele semenilor, de necesităţile planetei, stelei altor conjuncturi galactice din locul unde trăieşte.
Fiecare spirit învaţă astfel, treptat, să se lase ajutat atunci când este cazul, dar să ajute tot atunci când este cazul, impulsionând la rândul său pe alţii să creeze, să relaţioneze echilibrat, şi nu să creară, să impună altuia să muncească pentru sine, să nu se separe de aceia pe care nu-i înţelege. Să caute căi de trăire împreună, aplecându-se împreună unii către alţii cu înţelegere şi respect.
Şi tocmai PROGRESUL trebuie să-l aducă orice spirit, căci tocmai de aceea este creat acest fel de călătorii spirituale, din care decurg astfel de învăţături proprii, numai într-un moment în care el are consolidarea dorinţei progresului spiritual din evoluţiile din care el însuşi vine aici, pe Pământ. Şi s-a obişnuit, în evoluţiile anterioare, să-l caute permanent şi să-l introducă peste tot unde trăieşte, în orice condiţii s-ar afla. Să-l creeze, să-l folosească spre consolidarea oricăror modalităţi de creaţie şi de relaţionare, să-l consolideze în manifestările sale ca atitudine pe care o oferă semenilor săi şi întregii vieţi care se desfăşoară în jurul său.
Folosirea spaţiului de evoluţie, indiferent dacă el este planetar sau cosmic, conduce la conştientizarea folosirii propriului sistem corporal, iar dezvoltarea conştiinţei de sine conduce la înţelegerea spaţiului din perspectiva, şi în esenţa manifestării spiritului. Astfel de conştientizări au loc permanent, iar adâncirea conştientizărilor – alături de diversificarea lor – conduce la:
– conştientizarea din ce în ce mai rapidă a schimbărilor care au loc în spaţiul, în lumea de vieţuire;
– creşterea vitezei de adaptare, a gradului de cuprindere a cât mai multor aspecte ale manifestărilor la adaptările optime, în orice punct – în cât mai multe puncte ale universului.
Schimbările nu se văd însă rapid în partea fizică cu care suntem azi obişnuiţi, căci primele semne – şi cele mai importante – sunt în partea cu vibraţia cea mai înaltă a sistemului corporal, care aprovizionează corpul fizic. Cu toate acestea, corpul fizic influenţează dezvoltarea acelei părţi a sistemului corporal de vibraţie foarte înaltă – chiar dacă nu într-o proporţie foarte mare, iar acest lucru este vizibil pentru noi, este recunoscut în mare parte azi, în special de către cei care au acceptat deja în acest moment conştientizarea şi dezvoltarea spiritualităţii lor profunde.
Însă…
…percepţiile noastre nu se schimbă tot atât de rapid ca şi ritmul schimbărilor planetare – oricât de lent s-ar desfăşura acesta. Iar acesta este un lucru foarte bun. Mai mult, fiecare spirit în parte are un ritm propriu cu care răspunde la schimbările din mediul de trai, iar această particularitate face parte din cumulul de trăsături care formează profilul spiritual al fiecărui spirit în parte, al fiecărei monade din fiecare spirit în parte.
Cu toate acestea, percepţiile noastre se schimbă rapid, dar totuşi nu atât de rapid pe cât există conştientizarea derulării schimbărilor – şi discutăm aici despre omul creator conştient universal. Referirea aceasta este la adresa oamenilor care suntem noi azi, pe Pământ, căci lucrurile stau altfel în regiunile de vibraţie din ce în ce mai mare ale universului. Însă tocmai vibraţia joasă din acest punct în care ne aflăm acum necesită defazarea ritmurilor de acest fel, căci:
– venirea noastră, în călătorii spirituale regresive este foarte rară, pentru ca întreruperile evoluţiilor noastre progresive să nu devină obositoare, să nu producă retrogradarea obişnuinţelor noastre de înaintare în evoluţiile aflate în curs;
– timpurile de evoluţie în cea mai joasă vibraţie dintr-un asemenea punct au o extindere foarte mică. Dar sunt accelerate mult ritmurile de revenire la o vibraţie înaltă şi spiritele sunt ajutate cu mult timp înainte ca lumea din restul sistemului stelar să simtă schimbarea vibraţiei: sunt din timp obişnuite treptat cu schimbările care ar deveni perceptibile şi pentru oameni mult mai târziu decât dacă nu ar avea parte de acest ajutor. Ştim acest lucru acum. De două mii de ani trăim schimbările, treptat – schimbări pe care altfel le-am fi trăit într-un ritm mult mai accelerat, şi deci mai obositor, dacă nu am fi beneficiat de acest ajutor.
Fiecare moment al vieţilor noastre în această perioadă planetară a însemnat şi cunoaştere, şi consolidarea de care avem nevoie ca ajutători, pentru învăţăturile de ajutători pe care le vom folosi în eternitatea vieţii noastre spirituale: pentru alte generaţii de întrupaţi, în lanţul fără de sfârşit al evoluţiilor.
Nu vreau să vă plictisesc repetând acest lucru… dar ar fi bine să-l înţelegem din toate punctele de vedere, în complexitatea vieţii pe care o trăim.
Faptul că percepţiile noastre se schimbă rapid nu este meritul nostru integral, dar suntem astfel încurajaţi în demersurile noastre să ne păstrăm pe linia echilibrului emoţional, comportamental, de activitate variată dar şi moderată, de păstrare a curăţeniei mediului de trai, de respect şi protecţie a vieţii de pretutindeni.
O astfel de atitudine se sprijină activ pe ideea de polarizare – formă de cunoaştere a drumului de înălţare, de conştientizare a modului de lucru asupra elementelor de estompat din experienţa anterioară. Pendularea între cele două părţi ale polarităţii nu este întotdeauna ne-benefică, dacă omul percepe polul negativ în mod corect şi înţelege corect conceptul de ridicare din el: fără să-şi impună nimănui punctul de vedere, dar nici să nu renunţe în situaţia în care altcineva ar dori impunerea propriului punct de vedere.
Fiecare punct de cunoaştere trebuie astfel înţeles şi folosit cu moderaţie, în echilibru, cunoscând foarte clar importanţa ajutorului pe care îl primim şi importanţa propriilor atitudini, comportamente.
Despre variaţia vibraţiei medii planetare deja ştim multe lucruri acum (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/ )
Dar sistemul nostru corporal, care ne ajută atât de mult, bazat pe elemente arhetipale, este legat strâns şi el de variaţia vibraţiei planetare.
Să vedem însă ce este un sistem arhetipal şi care sunt legăturile sale cu alte elemente cunoscute de noi.
Să avem în vedere faptul că arhetipalitatea sistemului nostru corporal se desfăşoară în principal în prezenţa modificărilor vibraţiei medii planetare. Sunt mai multe influenţe care pot activa arhetipalitatea sistemelor corporale, dintre care variaţia vibraţiei planetare este cel mai important factor de impulsionare a manifestării caracterului arhetipal al sistemului corporal. Să reţinem că nu este vorba numai despre sistemul corporal uman, ci de toate sistemele corporale: toate vieţuitoarele planetare beneficiază de aceste modificări, la orice nivel de vibraţie planetară, când au loc modificări substanţiale în acest domeniu.
Pentru creatorii conştienţi universali: adică, creatori conştienţi care pot crea şi cu corpul lor mental, şi cu corpul lor fizic, mai există o cale de activare a unor structuri corporale arhetipale, în deplinătatea conştiinţei proprii. Când vibraţia planetară este foarte înaltă, corpurile lor sunt deosebit de sensibile, iar modificările cu volum foarte bogat în activităţile lor mentale, realizate conştient de la o perioadă scurtă de timp la alta, conduc la activări ale unor elemente arhetipale ale sistemelor lor corporale. La rândul lor ele determină dezvoltarea unor structuri corporale în cascadă, până la corpul fizic, schimbări necesare continuării evoluţiilor locale.
Aşadar, pentru înţelegerea acestor elemente ne este necesară cunoaşterea avansată a noţiunilor implicate în dezbatere, precum şi legăturile existente între ele, pentru evitarea confuziilor şi apoi pătrunderea din ce în ce mai profundă în lumea luminată astfel.
CARACTERUL ARHETIPAL AL UNEI STRUCTURI CORPORALE
În acest studiu ne vom referi la caracterul arhetipal al unei structuri corporale. Trebuie să precizăm întotdeauna cadrul de folosire al unui termen – în acest caz, al termenului “arhetipal”, căci el poate fi folosit pentru a caracteriza şi alte elemente de studiu.
Astfel, una dintre treptele de evoluţie ale monadelor secundare nu poate fi numită deocamdată decât treapta arhetipurilor – cuprinzând la rândul său mai multe subtrepte de evoluţie secundar-arhetipală. Majoritatea secundarilor ajutători, aflaţi pe Pământ în acest moment (cca. 5-8% din populaţia umană) sunt arhetipuri secundare – numiţi în acest fel pentru înţelegerea faptului că, la un moment dat al evoluţiilor, după parcurgerea evoluţiilor în universurile materiale, în linii foarte largi, monadele au suficientă putere energetică interioară pentru a evolua în continuare pe cont propriu, fără ajutorul permanent al fraţilor din spirit. Spiritul se dezmembrează, fiecare monadă începe evoluţii personale de cunoaştere a propriilor sale manifestări fără ajutorul, influenţa şi siguranţa oferită de fostele frăţii spirituale: spirit, grup spiritual, popor spiritual. Este starea pură, naturală, a fiecărei monade, este arhetipul către care tinde orice evoluant primar. Este totodată calea de legătură dintre monadele superioare, coordonatoare de evoluţii şi ajutătorii galactici primari. Este astfel turnantul evoluţiilor de pretutindeni, dar şi placa de bază pentru învăţăturile profunde ale ajutătorului înaintat.
Spuneam însă că în cadrul acestui studiu vom discuta despre caracterul arhetipal al unor structuri corporale.
Pentru a înţelege acest lucru la întreaga sa complexitate, trebuie să privim în egală măsură:
- sistemele corporale ale vieţuitoarelor de pe planetele de pretutindeni;
- macro-structurile universului: ca fiind şi ele, în egală măsură, sisteme corporale de manifestare a unor popoare spirituale (în cazul planetelor), al unor grupuri mai mari sau mai mici de popoare spirituale (în cazul stelelor): stele şi planete care constituie ori galaxiile matriceale, ori galaxiile întrupate - forme de manifestare a unei multitudini de popoare spirituale, cu care se finalizează treapta de evoluţie primară a spiritelor.
Vom întâlni mai multe feluri de elemente, de structuri în compunerea sistemelor corporale. Ele trebuiesc studiate pe rând, cu răbdare, pentru a nu se crea confuzii.
Aşadar: nu toate sistemele corporale poartă cu ele caracterul arhetipal.
Însă toate sistemele corporale sunt purtătoare de structuri matriceale, indiferent dacă ele au sau nu au corpuri fizice în compunerea lor. Trebuie să facem diferenţele necesare între elementele caracteristice ale structurilor pe care le studiem, nu trebuie să legăm între ele diferite noţiuni, decât dacă le cunoaştem caracteristicile, iar specificaţiile prezente exact acest lucru vor să scoată în evidenţă.
Caracterul arhetipal al unei structuri presupune existenţa unei structuri de bază (structură-rădăcină sau structură-părinte) care conţine muguri de creştere, de dezvoltare a unor derivate: alte structuri funcţionale, care la rândul lor pot fi şi ele (sau nu) structuri arhetipale. Structurile arhetipale pot crea condiţii pentru dezvoltarea:
- unor structuri întotdeauna de vibraţie egală sau mai mică decât vibraţia proprie, niciodată de vibraţie mai mare decât vibraţia lor proprie;
- pentru dezvoltarea tuturor modificărilor corporale necesare manifestării grupurilor de spirite care le vor folosi, de-a lungul unei perioade lungi de timp, în care să aibă loc variaţii perceptibile ale condiţiilor de trai.
De regulă structurile cărora astfel li se creează condiţii de constituire şi funcţionare nu poartă decât parţial (sau de loc) forma şi funcţionalitatea structurii-părinte, dar se ajută reciproc, ajutând împreună derularea altor funcţii sau creearea altor structuri.
Structurile cu caracter arhetipal nu se dezvoltă întotdeauna de la începutul formării, constituirii lor, ci pot rămâne în stare latentă până când se maturează condiţiile formării şi funcţionării lor. O asemenea stare de latenţă se menţine până când alte structuri se dezvoltă suficient de mult, alte condiţii se instalează în mediul exterior, în sistemul de provenienţă sau în legăturile între structurile întregului sistem, care vor determina începutul dezvoltării lor.
Sistemele arhetipale astfel dezvoltate se restrâng atunci când condiţiile care le-au creat îşi diminuează acţiunea.
Un alt fel de structuri ale corpurilor noastre sunt structurile sau sistemele de perpetuare a speciilor, a indivizilor speciilor de vieţuitoare planetare. Ele sunt specifice exclusiv sistemelor corporale care include corpuri fizice.
Sistemele de perpetuare a indivizilor (aşadar, numai acolo unde sistemul cuprinde corp fizic) vor continua să funcţioneze în orice condiţii în cadrul unui asemenea sistem corporal, dar fără să perpetueze dezvoltările ample ale acelor structuri care nu au condiţii optime de fiinţare. Acestea din urmă rămân: ori în stare latentă, ori funcţionează restrâns, limitat, ori facilitează doar transferuri limitate de energii şi materii în spaţiile locale, între structuri care îşi păstrează funcţionarea la capacităţi mai mari.
Iată cum, aşadar, structurile arhetipale nu trebuiesc confundate cu o serie de alte structuri pe care le vom întâlni în studiul evoluţiilor spirituale: sisteme de perpetuare (de înmulţire a indivizilor unei specii de vieţuitoare planetare), sisteme matriceale de dezvoltare a altor structuri care să faciliteze manifestări ale spiritelor întrupate.
Sistemele corporale de perpetuare dau naştere la forme mai mult sau mai puţin autonome, dar asemănătoare cu cele ale părinţilor lor, purtând de regulă cea mai mare parte a caracterelor corporale ale părinţilor care au creat urmaşul. Ele sunt specifice numai corpurilor fizice: entităţile astrale, fie ele de formă vegetală, animală sau creatoare conştiente - umane pe Pământ, se autoconstituie, prin puterea radiaţiei lor spirituale, nu îşi creează urmaşi.
Structurile arhetipale sunt numai fluidice (aşadar exclusiv fizice) şi determină dezvoltarea unor structuri fizice: se poate confunda arhetipalitatea corpurilor fluidice cu faptul că perceperea în spaţiul fizic are loc la nivelul corpului fizic, însă corpul fizic nu este nici arhetipal, şi nici matriceal pentru nici un fel de alte structuri. El este efectul în planul fizic al celor care se petrec în planul fluidic, de vibraţie mult mai înaltă decât aceea a corpului fizic.
În acest fel, nu structura creată este arhetipală - ci structura care o creează este o structură arhetipală.
Pe de altă parte, structurile fizice de perpetuare (a speciei) au nevoie numai de creştere până la maturitatea proprie, care le permite funcţionarea. Structurile arhetipale, care poartă mugurii, rădăcinile structurilor cărora le ajută constituirea, pot funcţiona de sine stătător mult timp dincolo de momentul constituirii lor complete (dincolo de momentul maturizării lor) şi numai în momentul apariţiei condiţiilor favorabile de dezvoltare a structurilor pe care le pot crea va avea loc dezvoltarea. Pentru ca, atunci când astfel de condiţii încetează sau îşi diminuează forţa de manifestare, totul să revină la forma anterioară sau la forme mult diminuate de fiinţare.
Structurile arhetipale pot fi la rândul lor structuri matriceale şi structurile create de structurile arhetipale pot fi, la rândul lor, matriceale.
Deosebirea principală între un sistem arhetipal şi un sistem matriceal constă în faptul că, deşi amândouă creează condiţii pentru constituirea unor derivate, numai sistemele matriceale continuă activ, la întregul lor potenţial, să-şi susţină propria vitalitate şi funcţionare, şi de asemenea, să susţină vitalitatea şi funcţionarea derivatelor sale.
Exemplul cel mai detaliat în care se manifestă atât caracterul arhetipal, cât şi caracterul matriceal şi cel de perpetuare a speciei, este sistemul corporal complet (cu corp fizic) de manifestare a spiritelor în mediul de trai planetar.
Cel mai bun exemplu la care ne-am putea referi este sistemul coporal uman - unde omul este creator conştient universal, fiind în stare să conştientizeze variaţiile de vibraţie planetară şi toate cele care decurg din astfel de modificări.
În perioada de vibraţie planetară înaltă (până la ultima glaciaţiune) sistemul nostru corporal a dezvoltat structuri prin intermediul cărora spiritele puteau dezvolta activităţi specifice vremurilor respective. Numai aparent este adevărat că un astfel de sistem ar fi fost complet, indiferent de complexitatea manifestărilor pe care spiritul uman, creator conştient înaintat, le putea realiza. De aceea este o mare confuzie faptul că omul ar fi o fiinţă decăzută din ceva perfect, căci orice manifestare a spiritului, oricât de înălţătoare ar fi ea, poate fi doar o specializare îngustă, restrânsă, pe un segment restrâns al unor activităţi necesare doar la un moment dat. O astfel de viziune decadentă putea fi percepută doar de către spirite puternic inerţiale, care nu sunt încă obişnuite cu acceptarea oricărui mod de creaţie materială, preferând-o pe cea mentală: rapidă, complexă şi multifuncţională.
Astfel punând problema, oamenii străvechi nu realizau activităţi cu corpul fizic - decât într-o mică măsură, ca orientare generală în spaţiul planetar fizic. Cea mai mare parte a activităţilor umane se derulau prin intermediul corpului mental, ajutat de corpul astral:
- desfăşurarea activităţii de creaţie materială: prin materializare, dematerializare şi remodelarea creaţiei materiale;
- de comunicare: prin translaţie de imagine şi sunet fundamental către interlocutor;
- de deplasare în spaţiile planetare: pământesc şi aerian, precum şi în spaţiile cosmice înconjurătoare.
Diminuarea vibraţiei medii planetare a condus treptat la restrângerea dimensiunilor şi funcţionărilor corpurilor fluidice, deşi ele au continuat să faciliteze activităţile corpurilor în subordine, până la corpul fizic (inclusiv). Activitatea restrânsă la nivelul corpului mental se referă, în perioada de vibraţie planetară de joasă frecvenţă a vibraţiei, la: dezvoltarea şi susţinerea gândirii, imaginaţiei - bazate pe memoria selectivă a corpurilor fluidice, prin care s-au memorat activităţile desfăşurate în evoluţiile anterioare celor de pe Pământ, precum şi celor de pe Pământ - însă din timpurile străvechi.
Dezvoltarea corpului fizic în toată această perioadă (pe care o încheiem acum) nu a fost, aşadar, determinată exclusiv de activitatea susţinută a spiritului prin corpul fizic, ci în mare parte activităţile au fost stimulate prin intermediul corpurilor fluidice arhetipale, folosind memoriile fiecărui corp fluidic în parte, activate de vibraţiile planetare schimbate şi de structurile arhetipale care au modificat corpul fizic.
Ridicarea treptată a vibraţiei medii planetare, urmând mereu o linie sinusoidală, va determina din nou activarea unor structuri arhetipale, a căror activitate s-a derulat la nivele restrânse în ultimele mii de ani. Se vor dezvolta din nou structurile care facilitează creaţia materială, comunicarea şi deplasarea de tip mental-astral, dar şi înţelegeri extinse din planul fizic. Spiritele care au parcurs cunoaşterile legate de perioada intuitiv-manual-tehnologică vor avea o rezistenţă sporită la condiţiile de mediu, o experienţă bogată în înţelegerea tuturor legăturilor existente între folosirea activităţilor mentale şi cele fizice, o dezvoltare deosebită a ingeniozităţii, imaginaţiei, creativităţii profunde, la toate nivelele posibile în acest punct al universului.
În final, este necesar să înţelegem că sistemul nostru corporal, cu structurile sale: matriceale, arhetipale şi de perpetuare a speciei – umane, în speţă – jalonează drumul evoluţiilor noastre pe Pământ, şi nu numai atât:
– prin intermediul său, cu toate disponibilităţile sale, ne-am adaptat la trăirile şi manifestările curente pământene, în fiecare etapă planetară şi de evoluţie particular-umană: indiferent dacă aceste manifestări s-au desfăşurat prin intermediul corpurilor astrale sau al corpurilor fizice;
– cu ajutorul lor am traversat etapele necesare experienţei noastre pământene, indiferent dacă această experienţă a fost derulată prin manifestări mental-astrale, în etapa de înaltă vibraţie planetară sau prin manifestări intuitiv-manuale, în etapa de joasă vibraţie planetară;
– tot sistemele noastre corporale ne pregătesc pentru încheierea acestui ciclu de vieţi pământene şi pentru plecarea de pe Pământ – întoarcerea fiecăruia dintre noi acolo unde numim „acasă” – indiferent unde s-ar află acest loc, pentru fiecare dintre noi: oricum în locuri de vibraţie mult mai înaltă decât acest loc în care ne aflăm acum, pe care ar trebui însă să-l apreciem, să-l înţelegem, să-l iubim… să-l venerăm, ca pe oricare alt loc din univers…
Degradarea corpurilor noastre nu este însă o metodă de a fi pedepsiţi de un Dumnezeu neîndurător, care ne dă pedepse pentru ceva ce trebuie noi să ghicim şi, dacă nu ghicim, să dăm vina pe cineva – în primul rând pe străbunii noştri: nişte „barbari” care nu au ştiut să-l venereze pe Dumnezeu, şi de aici pedepse asupra întregului neam omenesc…
Tocmai de aceea a venit timpul să cunoaştem cât mai multe lucruri despre noi, ca spirite întrupate, despre toate cele care ne înconjoară, despre trecutul nostru.
Să conştientizăm încă mult mai multe lucruri despre propriile noastre corpuri, despre puterile care se canalizează prin intermediul corpurilor, despre modul conştient în care trebuie să-l îngrijim şi să îngrijim mediul în care el se formează, se dezvoltă, funcţionează. Şi modul în care, toate împreună, ne pregătesc pentru stabilirea, funcţionarea şi înţelegerea existenţei unei legături puternice pe care o avem cu universul care ne ajută în nenumărate moduri trăirile, evoluţiile.
Şi, chiar într-un final – dar nu ca finalitate a vieţii şi manifestării spiritului – cum ne ajută desprinderea de lumea pe care am ajuns s-o cunoaştem acum destul de bine, pentru a fructifica cele cunoscute la întoarcerea noastră „acasă”, de unde am venit aici în alte vremuri, doar pentru a studia ceva din trecutul evoluţiilor noastre: ceva folositor, util pentru toate evoluţiile noastre viitoare.
Sigur că ne-am întreba dacă puteam face totul de „acasă”, de acolo de unde am venit cândva: prin accesarea memoriilor noastre, şi nu prin această cale a lungilor călătorii spirituale. Dar această cale îşi dovedeşte, pe măsura adâncirii înţelegerilor noastre – principiile active, prin prisma cărora vom face mereu astfel de călătorii, oriunde în cuprinsul universului:
– pentru îmbogăţirea experienţei totale a fiecăruia dintre noi în parte, cunoscându-ne semenii, căile lor de trăire, de înţelegere;
– pentru cunoaşterea propriilor noastre manifestări în prezenţa altora, în evenimente mereu noi, variate, deosebite, speciale, în stările comparative de obişnuire a spiritului cu progresul pe care îl putem introduce oriunde ajungem, în orice loc din univers, după cum ne permit locurile, timpurile: şi mereu este ceva nou de adus, oriunde, în orice timpuri!
– să învăţăm să ajutăm şi mai ales să ne lăsăm ajutaţi în funcţie de timp şi loc: aceasta este o învăţătură de calibrare fină a atitudinii noastre, căci învăţăturile din evoluţiile progresive converg către a ne descurca singuri. Aceasta este o învăţătură necesară spiritelor care îşi cunosc forţele: dar cunoaşterea forţelor proprii este o învăţătură treptată, pentru care primim ajutor în evoluţiile de început şi noi, la rândul nostru, trebuie să învăţăm să ajutăm pe cei care au nevoie de acest ajutor. Trebuie să învăţăm să nu cerem oricum şi oricând ajutor, ci să cerem după ce noi înşine am căutat să ne folosim orice cunoaştere pentru a ne descurca în vieţile noastre. Orice învăţătură urmează o linie sinusoidală, şi toate se împletesc, îşi împletesc ritmurile – nu se înlocuiesc unele pe altele: pentru ca fiecare spirit să înveţe să-şi adapteze singur învăţăturile în conjuncturile de viaţă pe care le întâlneşte.
Să ajungă să folosească absolut totul în funcţie de situaţie, de conjunctură, de obişnuinţele semenilor, de necesităţile planetei, stelei altor conjuncturi galactice din locul unde trăieşte.
Fiecare spirit învaţă astfel, treptat, să se lase ajutat atunci când este cazul, dar să ajute tot atunci când este cazul, impulsionând la rândul său pe alţii să creeze, să relaţioneze echilibrat, şi nu să creară, să impună altuia să muncească pentru sine, să nu se separe de aceia pe care nu-i înţelege. Să caute căi de trăire împreună, aplecându-se împreună unii către alţii cu înţelegere şi respect.
Şi tocmai PROGRESUL trebuie să-l aducă orice spirit, căci tocmai de aceea este creat acest fel de călătorii spirituale, din care decurg astfel de învăţături proprii, numai într-un moment în care el are consolidarea dorinţei progresului spiritual din evoluţiile din care el însuşi vine aici, pe Pământ. Şi s-a obişnuit, în evoluţiile anterioare, să-l caute permanent şi să-l introducă peste tot unde trăieşte, în orice condiţii s-ar afla. Să-l creeze, să-l folosească spre consolidarea oricăror modalităţi de creaţie şi de relaţionare, să-l consolideze în manifestările sale ca atitudine pe care o oferă semenilor săi şi întregii vieţi care se desfăşoară în jurul său.
Folosirea spaţiului de evoluţie, indiferent dacă el este planetar sau cosmic, conduce la conştientizarea folosirii propriului sistem corporal, iar dezvoltarea conştiinţei de sine conduce la înţelegerea spaţiului din perspectiva, şi în esenţa manifestării spiritului. Astfel de conştientizări au loc permanent, iar adâncirea conştientizărilor – alături de diversificarea lor – conduce la:
– conştientizarea din ce în ce mai rapidă a schimbărilor care au loc în spaţiul, în lumea de vieţuire;
– creşterea vitezei de adaptare, a gradului de cuprindere a cât mai multor aspecte ale manifestărilor la adaptările optime, în orice punct – în cât mai multe puncte ale universului.
Schimbările nu se văd însă rapid în partea fizică cu care suntem azi obişnuiţi, căci primele semne – şi cele mai importante – sunt în partea cu vibraţia cea mai înaltă a sistemului corporal, care aprovizionează corpul fizic. Cu toate acestea, corpul fizic influenţează dezvoltarea acelei părţi a sistemului corporal de vibraţie foarte înaltă – chiar dacă nu într-o proporţie foarte mare, iar acest lucru este vizibil pentru noi, este recunoscut în mare parte azi, în special de către cei care au acceptat deja în acest moment conştientizarea şi dezvoltarea spiritualităţii lor profunde.
Însă…
…percepţiile noastre nu se schimbă tot atât de rapid ca şi ritmul schimbărilor planetare – oricât de lent s-ar desfăşura acesta. Iar acesta este un lucru foarte bun. Mai mult, fiecare spirit în parte are un ritm propriu cu care răspunde la schimbările din mediul de trai, iar această particularitate face parte din cumulul de trăsături care formează profilul spiritual al fiecărui spirit în parte, al fiecărei monade din fiecare spirit în parte.
Cu toate acestea, percepţiile noastre se schimbă rapid, dar totuşi nu atât de rapid pe cât există conştientizarea derulării schimbărilor – şi discutăm aici despre omul creator conştient universal. Referirea aceasta este la adresa oamenilor care suntem noi azi, pe Pământ, căci lucrurile stau altfel în regiunile de vibraţie din ce în ce mai mare ale universului. Însă tocmai vibraţia joasă din acest punct în care ne aflăm acum necesită defazarea ritmurilor de acest fel, căci:
– venirea noastră, în călătorii spirituale regresive este foarte rară, pentru ca întreruperile evoluţiilor noastre progresive să nu devină obositoare, să nu producă retrogradarea obişnuinţelor noastre de înaintare în evoluţiile aflate în curs;
– timpurile de evoluţie în cea mai joasă vibraţie dintr-un asemenea punct au o extindere foarte mică. Dar sunt accelerate mult ritmurile de revenire la o vibraţie înaltă şi spiritele sunt ajutate cu mult timp înainte ca lumea din restul sistemului stelar să simtă schimbarea vibraţiei: sunt din timp obişnuite treptat cu schimbările care ar deveni perceptibile şi pentru oameni mult mai târziu decât dacă nu ar avea parte de acest ajutor. Ştim acest lucru acum. De două mii de ani trăim schimbările, treptat – schimbări pe care altfel le-am fi trăit într-un ritm mult mai accelerat, şi deci mai obositor, dacă nu am fi beneficiat de acest ajutor.
Fiecare moment al vieţilor noastre în această perioadă planetară a însemnat şi cunoaştere, şi consolidarea de care avem nevoie ca ajutători, pentru învăţăturile de ajutători pe care le vom folosi în eternitatea vieţii noastre spirituale: pentru alte generaţii de întrupaţi, în lanţul fără de sfârşit al evoluţiilor.
Nu vreau să vă plictisesc repetând acest lucru… dar ar fi bine să-l înţelegem din toate punctele de vedere, în complexitatea vieţii pe care o trăim.
Faptul că percepţiile noastre se schimbă rapid nu este meritul nostru integral, dar suntem astfel încurajaţi în demersurile noastre să ne păstrăm pe linia echilibrului emoţional, comportamental, de activitate variată dar şi moderată, de păstrare a curăţeniei mediului de trai, de respect şi protecţie a vieţii de pretutindeni.
O astfel de atitudine se sprijină activ pe ideea de polarizare – formă de cunoaştere a drumului de înălţare, de conştientizare a modului de lucru asupra elementelor de estompat din experienţa anterioară. Pendularea între cele două părţi ale polarităţii nu este întotdeauna ne-benefică, dacă omul percepe polul negativ în mod corect şi înţelege corect conceptul de ridicare din el: fără să-şi impună nimănui punctul de vedere, dar nici să nu renunţe în situaţia în care altcineva ar dori impunerea propriului punct de vedere.
Fiecare punct de cunoaştere trebuie astfel înţeles şi folosit cu moderaţie, în echilibru, cunoscând foarte clar importanţa ajutorului pe care îl primim şi importanţa propriilor atitudini, comportamente.
Despre variaţia vibraţiei medii planetare deja ştim multe lucruri acum (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/ )
Dar sistemul nostru corporal, care ne ajută atât de mult, bazat pe elemente arhetipale, este legat strâns şi el de variaţia vibraţiei planetare.
Să vedem însă ce este un sistem arhetipal şi care sunt legăturile sale cu alte elemente cunoscute de noi.
Să avem în vedere faptul că arhetipalitatea sistemului nostru corporal se desfăşoară în principal în prezenţa modificărilor vibraţiei medii planetare. Sunt mai multe influenţe care pot activa arhetipalitatea sistemelor corporale, dintre care variaţia vibraţiei planetare este cel mai important factor de impulsionare a manifestării caracterului arhetipal al sistemului corporal. Să reţinem că nu este vorba numai despre sistemul corporal uman, ci de toate sistemele corporale: toate vieţuitoarele planetare beneficiază de aceste modificări, la orice nivel de vibraţie planetară, când au loc modificări substanţiale în acest domeniu.
Pentru creatorii conştienţi universali: adică, creatori conştienţi care pot crea şi cu corpul lor mental, şi cu corpul lor fizic, mai există o cale de activare a unor structuri corporale arhetipale, în deplinătatea conştiinţei proprii. Când vibraţia planetară este foarte înaltă, corpurile lor sunt deosebit de sensibile, iar modificările cu volum foarte bogat în activităţile lor mentale, realizate conştient de la o perioadă scurtă de timp la alta, conduc la activări ale unor elemente arhetipale ale sistemelor lor corporale. La rândul lor ele determină dezvoltarea unor structuri corporale în cascadă, până la corpul fizic, schimbări necesare continuării evoluţiilor locale.
Aşadar, pentru înţelegerea acestor elemente ne este necesară cunoaşterea avansată a noţiunilor implicate în dezbatere, precum şi legăturile existente între ele, pentru evitarea confuziilor şi apoi pătrunderea din ce în ce mai profundă în lumea luminată astfel.
CARACTERUL ARHETIPAL AL UNEI STRUCTURI CORPORALE
În acest studiu ne vom referi la caracterul arhetipal al unei structuri corporale. Trebuie să precizăm întotdeauna cadrul de folosire al unui termen – în acest caz, al termenului “arhetipal”, căci el poate fi folosit pentru a caracteriza şi alte elemente de studiu.
Astfel, una dintre treptele de evoluţie ale monadelor secundare nu poate fi numită deocamdată decât treapta arhetipurilor – cuprinzând la rândul său mai multe subtrepte de evoluţie secundar-arhetipală. Majoritatea secundarilor ajutători, aflaţi pe Pământ în acest moment (cca. 5-8% din populaţia umană) sunt arhetipuri secundare – numiţi în acest fel pentru înţelegerea faptului că, la un moment dat al evoluţiilor, după parcurgerea evoluţiilor în universurile materiale, în linii foarte largi, monadele au suficientă putere energetică interioară pentru a evolua în continuare pe cont propriu, fără ajutorul permanent al fraţilor din spirit. Spiritul se dezmembrează, fiecare monadă începe evoluţii personale de cunoaştere a propriilor sale manifestări fără ajutorul, influenţa şi siguranţa oferită de fostele frăţii spirituale: spirit, grup spiritual, popor spiritual. Este starea pură, naturală, a fiecărei monade, este arhetipul către care tinde orice evoluant primar. Este totodată calea de legătură dintre monadele superioare, coordonatoare de evoluţii şi ajutătorii galactici primari. Este astfel turnantul evoluţiilor de pretutindeni, dar şi placa de bază pentru învăţăturile profunde ale ajutătorului înaintat.
Spuneam însă că în cadrul acestui studiu vom discuta despre caracterul arhetipal al unor structuri corporale.
Pentru a înţelege acest lucru la întreaga sa complexitate, trebuie să privim în egală măsură:
- sistemele corporale ale vieţuitoarelor de pe planetele de pretutindeni;
- macro-structurile universului: ca fiind şi ele, în egală măsură, sisteme corporale de manifestare a unor popoare spirituale (în cazul planetelor), al unor grupuri mai mari sau mai mici de popoare spirituale (în cazul stelelor): stele şi planete care constituie ori galaxiile matriceale, ori galaxiile întrupate - forme de manifestare a unei multitudini de popoare spirituale, cu care se finalizează treapta de evoluţie primară a spiritelor.
Vom întâlni mai multe feluri de elemente, de structuri în compunerea sistemelor corporale. Ele trebuiesc studiate pe rând, cu răbdare, pentru a nu se crea confuzii.
Aşadar: nu toate sistemele corporale poartă cu ele caracterul arhetipal.
Însă toate sistemele corporale sunt purtătoare de structuri matriceale, indiferent dacă ele au sau nu au corpuri fizice în compunerea lor. Trebuie să facem diferenţele necesare între elementele caracteristice ale structurilor pe care le studiem, nu trebuie să legăm între ele diferite noţiuni, decât dacă le cunoaştem caracteristicile, iar specificaţiile prezente exact acest lucru vor să scoată în evidenţă.
Caracterul arhetipal al unei structuri presupune existenţa unei structuri de bază (structură-rădăcină sau structură-părinte) care conţine muguri de creştere, de dezvoltare a unor derivate: alte structuri funcţionale, care la rândul lor pot fi şi ele (sau nu) structuri arhetipale. Structurile arhetipale pot crea condiţii pentru dezvoltarea:
- unor structuri întotdeauna de vibraţie egală sau mai mică decât vibraţia proprie, niciodată de vibraţie mai mare decât vibraţia lor proprie;
- pentru dezvoltarea tuturor modificărilor corporale necesare manifestării grupurilor de spirite care le vor folosi, de-a lungul unei perioade lungi de timp, în care să aibă loc variaţii perceptibile ale condiţiilor de trai.
De regulă structurile cărora astfel li se creează condiţii de constituire şi funcţionare nu poartă decât parţial (sau de loc) forma şi funcţionalitatea structurii-părinte, dar se ajută reciproc, ajutând împreună derularea altor funcţii sau creearea altor structuri.
Structurile cu caracter arhetipal nu se dezvoltă întotdeauna de la începutul formării, constituirii lor, ci pot rămâne în stare latentă până când se maturează condiţiile formării şi funcţionării lor. O asemenea stare de latenţă se menţine până când alte structuri se dezvoltă suficient de mult, alte condiţii se instalează în mediul exterior, în sistemul de provenienţă sau în legăturile între structurile întregului sistem, care vor determina începutul dezvoltării lor.
Sistemele arhetipale astfel dezvoltate se restrâng atunci când condiţiile care le-au creat îşi diminuează acţiunea.
Un alt fel de structuri ale corpurilor noastre sunt structurile sau sistemele de perpetuare a speciilor, a indivizilor speciilor de vieţuitoare planetare. Ele sunt specifice exclusiv sistemelor corporale care include corpuri fizice.
Sistemele de perpetuare a indivizilor (aşadar, numai acolo unde sistemul cuprinde corp fizic) vor continua să funcţioneze în orice condiţii în cadrul unui asemenea sistem corporal, dar fără să perpetueze dezvoltările ample ale acelor structuri care nu au condiţii optime de fiinţare. Acestea din urmă rămân: ori în stare latentă, ori funcţionează restrâns, limitat, ori facilitează doar transferuri limitate de energii şi materii în spaţiile locale, între structuri care îşi păstrează funcţionarea la capacităţi mai mari.
Iată cum, aşadar, structurile arhetipale nu trebuiesc confundate cu o serie de alte structuri pe care le vom întâlni în studiul evoluţiilor spirituale: sisteme de perpetuare (de înmulţire a indivizilor unei specii de vieţuitoare planetare), sisteme matriceale de dezvoltare a altor structuri care să faciliteze manifestări ale spiritelor întrupate.
Sistemele corporale de perpetuare dau naştere la forme mai mult sau mai puţin autonome, dar asemănătoare cu cele ale părinţilor lor, purtând de regulă cea mai mare parte a caracterelor corporale ale părinţilor care au creat urmaşul. Ele sunt specifice numai corpurilor fizice: entităţile astrale, fie ele de formă vegetală, animală sau creatoare conştiente - umane pe Pământ, se autoconstituie, prin puterea radiaţiei lor spirituale, nu îşi creează urmaşi.
Structurile arhetipale sunt numai fluidice (aşadar exclusiv fizice) şi determină dezvoltarea unor structuri fizice: se poate confunda arhetipalitatea corpurilor fluidice cu faptul că perceperea în spaţiul fizic are loc la nivelul corpului fizic, însă corpul fizic nu este nici arhetipal, şi nici matriceal pentru nici un fel de alte structuri. El este efectul în planul fizic al celor care se petrec în planul fluidic, de vibraţie mult mai înaltă decât aceea a corpului fizic.
În acest fel, nu structura creată este arhetipală - ci structura care o creează este o structură arhetipală.
Pe de altă parte, structurile fizice de perpetuare (a speciei) au nevoie numai de creştere până la maturitatea proprie, care le permite funcţionarea. Structurile arhetipale, care poartă mugurii, rădăcinile structurilor cărora le ajută constituirea, pot funcţiona de sine stătător mult timp dincolo de momentul constituirii lor complete (dincolo de momentul maturizării lor) şi numai în momentul apariţiei condiţiilor favorabile de dezvoltare a structurilor pe care le pot crea va avea loc dezvoltarea. Pentru ca, atunci când astfel de condiţii încetează sau îşi diminuează forţa de manifestare, totul să revină la forma anterioară sau la forme mult diminuate de fiinţare.
Structurile arhetipale pot fi la rândul lor structuri matriceale şi structurile create de structurile arhetipale pot fi, la rândul lor, matriceale.
Deosebirea principală între un sistem arhetipal şi un sistem matriceal constă în faptul că, deşi amândouă creează condiţii pentru constituirea unor derivate, numai sistemele matriceale continuă activ, la întregul lor potenţial, să-şi susţină propria vitalitate şi funcţionare, şi de asemenea, să susţină vitalitatea şi funcţionarea derivatelor sale.
Exemplul cel mai detaliat în care se manifestă atât caracterul arhetipal, cât şi caracterul matriceal şi cel de perpetuare a speciei, este sistemul corporal complet (cu corp fizic) de manifestare a spiritelor în mediul de trai planetar.
Cel mai bun exemplu la care ne-am putea referi este sistemul coporal uman - unde omul este creator conştient universal, fiind în stare să conştientizeze variaţiile de vibraţie planetară şi toate cele care decurg din astfel de modificări.
În perioada de vibraţie planetară înaltă (până la ultima glaciaţiune) sistemul nostru corporal a dezvoltat structuri prin intermediul cărora spiritele puteau dezvolta activităţi specifice vremurilor respective. Numai aparent este adevărat că un astfel de sistem ar fi fost complet, indiferent de complexitatea manifestărilor pe care spiritul uman, creator conştient înaintat, le putea realiza. De aceea este o mare confuzie faptul că omul ar fi o fiinţă decăzută din ceva perfect, căci orice manifestare a spiritului, oricât de înălţătoare ar fi ea, poate fi doar o specializare îngustă, restrânsă, pe un segment restrâns al unor activităţi necesare doar la un moment dat. O astfel de viziune decadentă putea fi percepută doar de către spirite puternic inerţiale, care nu sunt încă obişnuite cu acceptarea oricărui mod de creaţie materială, preferând-o pe cea mentală: rapidă, complexă şi multifuncţională.
Astfel punând problema, oamenii străvechi nu realizau activităţi cu corpul fizic - decât într-o mică măsură, ca orientare generală în spaţiul planetar fizic. Cea mai mare parte a activităţilor umane se derulau prin intermediul corpului mental, ajutat de corpul astral:
- desfăşurarea activităţii de creaţie materială: prin materializare, dematerializare şi remodelarea creaţiei materiale;
- de comunicare: prin translaţie de imagine şi sunet fundamental către interlocutor;
- de deplasare în spaţiile planetare: pământesc şi aerian, precum şi în spaţiile cosmice înconjurătoare.
Diminuarea vibraţiei medii planetare a condus treptat la restrângerea dimensiunilor şi funcţionărilor corpurilor fluidice, deşi ele au continuat să faciliteze activităţile corpurilor în subordine, până la corpul fizic (inclusiv). Activitatea restrânsă la nivelul corpului mental se referă, în perioada de vibraţie planetară de joasă frecvenţă a vibraţiei, la: dezvoltarea şi susţinerea gândirii, imaginaţiei - bazate pe memoria selectivă a corpurilor fluidice, prin care s-au memorat activităţile desfăşurate în evoluţiile anterioare celor de pe Pământ, precum şi celor de pe Pământ - însă din timpurile străvechi.
Dezvoltarea corpului fizic în toată această perioadă (pe care o încheiem acum) nu a fost, aşadar, determinată exclusiv de activitatea susţinută a spiritului prin corpul fizic, ci în mare parte activităţile au fost stimulate prin intermediul corpurilor fluidice arhetipale, folosind memoriile fiecărui corp fluidic în parte, activate de vibraţiile planetare schimbate şi de structurile arhetipale care au modificat corpul fizic.
Ridicarea treptată a vibraţiei medii planetare, urmând mereu o linie sinusoidală, va determina din nou activarea unor structuri arhetipale, a căror activitate s-a derulat la nivele restrânse în ultimele mii de ani. Se vor dezvolta din nou structurile care facilitează creaţia materială, comunicarea şi deplasarea de tip mental-astral, dar şi înţelegeri extinse din planul fizic. Spiritele care au parcurs cunoaşterile legate de perioada intuitiv-manual-tehnologică vor avea o rezistenţă sporită la condiţiile de mediu, o experienţă bogată în înţelegerea tuturor legăturilor existente între folosirea activităţilor mentale şi cele fizice, o dezvoltare deosebită a ingeniozităţii, imaginaţiei, creativităţii profunde, la toate nivelele posibile în acest punct al universului.
În final, este necesar să înţelegem că sistemul nostru corporal, cu structurile sale: matriceale, arhetipale şi de perpetuare a speciei – umane, în speţă – jalonează drumul evoluţiilor noastre pe Pământ, şi nu numai atât:
– prin intermediul său, cu toate disponibilităţile sale, ne-am adaptat la trăirile şi manifestările curente pământene, în fiecare etapă planetară şi de evoluţie particular-umană: indiferent dacă aceste manifestări s-au desfăşurat prin intermediul corpurilor astrale sau al corpurilor fizice;
– cu ajutorul lor am traversat etapele necesare experienţei noastre pământene, indiferent dacă această experienţă a fost derulată prin manifestări mental-astrale, în etapa de înaltă vibraţie planetară sau prin manifestări intuitiv-manuale, în etapa de joasă vibraţie planetară;
– tot sistemele noastre corporale ne pregătesc pentru încheierea acestui ciclu de vieţi pământene şi pentru plecarea de pe Pământ – întoarcerea fiecăruia dintre noi acolo unde numim „acasă” – indiferent unde s-ar află acest loc, pentru fiecare dintre noi: oricum în locuri de vibraţie mult mai înaltă decât acest loc în care ne aflăm acum, pe care ar trebui însă să-l apreciem, să-l înţelegem, să-l iubim… să-l venerăm, ca pe oricare alt loc din univers…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu