Principalele elemente ale schimbărilor care vor avea loc - şi chiar au loc, şi sunt observate treptat de segmente din ce în ce mai largi de populaţie - nu ţin de căldură (secetă) sau de extratereştri care vin să stopeze necazurile neadaptaţilor de pe pământ. Direcţiile de schimbare au ca efect, într-adevăr, accentuarea fără precedent cunoscut de noi în mod oficial, de la un an la altul, a percepţiei fenomenelor. Acest lucru conduce, în timp - scurt însă - la observarea efectelor şi încadrarea lor în categorii treptat cunoscute, dar încă interpretate după necunoaşteri anterioare: crezute totuşi a fi ... binecunoscute, fără conştientizarea necunoaşterii ca atare. De aceea, în momentul de faţă oamenii obişnuiţi nu sunt interesaţi de noutăţi privind percepţiile lor, şi tocmai de aceea cercetările în acest domeniu se derulează după înteresele comerciale sau politice - şi nicidecum sociale sau spirituale.
Astfel de elemente ţin însă de domeniul lucrurilor care vor face în curând obiectul de studiu pentru mase largi de oameni. În primul rând, creşterea vibraţiei medii planetare conduce la o serie de efecte, efecte care sunt crezute ele însele rădăcini din care decurg efecte: dar ele nu sunt şi nu rămân decât tot efecte, care se aseamănă cu efectele altor elemente care se dezvoltă în paralel şi rezultanta lor totală este aceea care se vede în manifestarea unor grupuri întregi de evoluanţi. Creşterea vibraţiei medii planetare determină la rândul ei modificarea planetei, la incidenţă cu modificările de frecvenţă ale planetelor din jur, din sistemul Soarelui - adică a stelei care ne guvernează şi care este legată la rândul său de evoluţia vibraţiei medii a stelor din sistemul din care face parte şi, în cascadă de influenţe, din sistemul braţelor galactice şi a întregii galaxii.
Mediul cosmic de evoluţie al sistemului spiritual galactic creşte pe frecvenţele sale, dar această creştere este mai mică, ea echilibrează creşterile vibraţionale ale înseşi obiectelor cosmice, căci galaxia nu este un sistem care înmagazinează pur şi simplu elementele energo-materiale, ci un mediu de circulaţie a lor: o circulaţie care presupune existenţa unor filamente energo-materiale de toate frecvenţele, mici şi mari, care nu se influenţează reciproc. Principalul efect al acestor modificări de vibraţii stelare constă în aducerea în viaţa oamenilor - al căror sistem corporal se schimbă foarte greu din punct de vedere vibraţional - a unor fluxuri de materii şi fluxuri de energii, precum şi vibraţii din mediul cosmic, cu nivele vibraţionale mult mai mari decât cele ale corpurilor lor. Aceste tangenţe (să ne concentrăm acum asupra omului) - nu cu alte vieţuitoare, ci cu fluxurile şi vibraţiile de la stelele din galaxie, conduc la o redimensionare a simţurilor umane, care se apropie întrucâtva de cele anterioare, din epoca de imediat după potop, când corpurile planetare (adică: corpul solid, eteric (vital), astral, mental şi cauzal) aveau vibraţia încă mare (adică obişnuită pentru atlanţi şi pentru lemurieni, populaţiile umane dinainte de potop, de ultima glaciaţiune, de fapt). Dar corpurile spirituale (de ajutor şi formatare treptată a celor planetare, numite: spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic), enesic şi supraenesic) aveau vibraţia mai mică decât în perioada anterioară (dinainte de potop) şi în continuă scădere. PUŢINĂ ISTORIE STRĂVECHE
Acesta nu este un nonsens, căci atunci - imediat după potop - întreaga viaţa de pe planetă trebuia să poată supravieţui, în limitele impuse de vibraţia planetară scăzută şi în continuă diminuare. Asemenea tuturor vieţuitoarelor, şi oamenii trebuiau să supravieţuiască, dar nu numai ca simple vieţuitoare, ci şi ca creatori conştienţi: de aceea corpurile oamenilor trebuiau să îşi diminueze vibraţia, având rolul de orientare a conştientului uman către abandonarea creaţiei şi comunicării mentale (mare consumatoare de materii şi energii planetare de mare şi foarte mare vibraţie) şi folosirea în continuare a creaţiei manuale. Ar fi corect sa o numim creaţie materială structurală, căci are la baza folosirea, cu ajutorul structurilor corporale umane (mâinile) a altor structuri corporale din mediul de trai, dintre care: structuri corporale ale planetei - pământuri, metale, gaze, lichide sau ale altor vieţuitoare planetare - lemn, fibre vegetale, os, piele, blană, carne, secreţii glandulare de origine animală.
Această reorientare a creaţiei materiale umane era imperios necesară pentru ca resursele energo-materiale fundamentale ale planetei să rămână în cea mai mare parte la dispoziţia ei, pentru crearea de condiţii necesare vieţii biosistemului planetar (adică fluxuri de filamente de energii şi materii circulante în jurul planetei), iar din corpurile astfel create şi întreţinute normal pentru ele omul să îşi poată lua necesarul curent de materii prime, pe care să le prelucreze şi astfel să le folosească pentru întreţinerea propriei vieţi şi creaţii.
Nu numai creaţia materială avea nevoie să se schimbe, ci şi comunicarea umană: din comunicare bazată exclusiv pe fluxuri energetice de înaltă vibraţie, ea urma să folosească structuri corporale şi efectele trecerii aerului prin astfel de structuri - fenomen cu care omenirea era deja familiarizată din învăţăturile şi trăirile anterioare.
Cunoaşterea avansată pe care omul o avea prin cercetare permanentă mentală urma să rămână la nivel de intuiţie - şi chiar o putem numi cunoaştere intuitivă, în funcţie de care se formează păreri, impulsionând o activitate la baza căreia stau tocmai astfel de păreri.
În acest fel s-a petrecut translaţia de la etapa mentală a omenirii la etapa intuitivă. Creatia materială a trecut din planul remodelării în planul acumulării; comunicarea - chiar dacă ea a fost puţină la început - s-a dezvoltat treptat şi s-a diversificat. S-au diversificat modalităţile de deplasare, deşi mult timp popoarele conştiente de necesităţile reale ale folosirii energiilor corporale au folosit mersul pe jos, dar au perfecţionat căile de acces între regiunile dens populate (dacii, celţii, tibetanii, popoarele toltece, africane (în vest şi sud) şi maori în Australia). S-au dezvoltat astfel relaţiile între oameni şi între grupuri umane cu înclinaţii diferite, cu moduri de manifestare spirituală diferite, care a condus la răspândirea populaţiilor umane în spaţii vaste. O viaţa care avea să urmeze cursul pe care îl cunoaştem bine acum, de la puterea minţii şi sufletului - la puterea braţelor, a armelor, a impunerii cu agresivitate. Dar în mijlocul căreia a înflorit întotdeauna curajul, onoarea, demnitatea, altruismul, sacrificiul.
Trăim acum perioada în care vibraţia medie planetară creşte permanent, iar acest lucru conduce la modificări în toate planurile corporale, ajutând astfel la recalibrarea tuturor manifestărilor umane. Iar acest lucru este o îmbogăţire a experienţei tuturor, chiar dacă trecerea deocamdată prezintă tulburări inerente lipsei de experienţă a majorităţii oamenilor, mai ales în adaptarea la schimbările de frecvenţă a vibraţiei planetare. Creşterea experienţei se face pornind de la conştientizarea lipsei de experienţă sau a experienţei limitate în domeniu, şi trăind apoi în baza exemplului oferit de acei oameni care dovedesc o adaptabilitate mai mare decât ceilalţi. Nu suntem oameni perfecţi, fiecare dintre noi învaţă ceva în plus - ceva mult în plus faţă de alţii sau faţă de ceea ce am putut realiza până acum. Chiar şi aceia pe care îi credem perfecţi - au de perfecţionat multe laturi ale manifestăţilor lor, conştientizate de ei foarte bine, formând un traseu pe care şi-l recunosc şi dezvoltând permanent această cunoaştere cu elemente în plus de perfecţionat.
Înseşi diferenţele între cele petrecute la scăderea vibraţiei planetare şi creşterea pe care o trăim acum formează o experienţă bogată pentru spirite. Comparativ cu etapa mentală, anterioară, etapa intuitiv-manuală pe care o finalizăm acum este grea din multe puncte de vedere, fiecare plan de trăire efectivă a omului având gradul său de greutate. Cu atât mai mult cu cât mulţi oameni nu trăiesc pentru prima oară astfel de momente în lunga lor experienţă anterioară ca spirit întrupat; cu cât experienţa este mai mare, cu atât percepţia propriilor comportamente de înlocuit este mai clară şi mai plină de sensuri. Este drept că experienţa lor se formează repede, astfel încât nu rămân în urma - dar nici nu depăşesc pe ceilalţi. Depinde de volumul elementelor spirituale pe care pot să le discearnă, şi apoi pot să le facă faţă cu demnitate şi curaj. Mulţi se dovedesc astfel ajutători puternici, care ţin piept greutăţilor şi sunt gata să ofere ajutor indiferent de greutatea propriilor lor destine. Iar experienţa celor care le aşteaptă ajutorul se formează astfel prin percepţiile proprii - plus cele ale ajutătorilor lor, mai perceptivi după puterea lor interioară.
Lipsa actuală de experienţă se manifestă în primul rând în planul creaţiei materiale - a muncii, cum o numim - şi astfel înţelegem de ce de-a lungul timpurilor o anumită parte a popoarelor au obligat pe cei din jurul lor să muncească pentru ei. Dar au învăţat, practic - indirect, este drept - să facă ceea ce făceau servitorii lor, iar acest lucru va fi cunoscut cândva, atunci când mulţumirile vor umple sufletele celor de mult obidiţi cu bucuria că suferinţa lor nu a fost în zadar.
Va continua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu