Exorcizări

Apar ca fiind necesare din vremuri vechi, pe fundalul evenimentelor de felul posedărilor, moştenire performantă perpetuată din generaţie în generaţie ca o lucrare de echilibrare la nivelul întregului complex socio-spiritual. De obicei echilibrarea nu vine doar de la cuvânt, în mod singular, ci de la complexul energetic om-câmp-vibraţie prin cuvintele rostite. Echilibrarea poate surveni prin încredinţare (când spiritul se află foarte aproape de echilibrare, dar societatea nu-l ajută să facă şi să consolideze pasul decisiv spre echilibrare) sau prin teamă: atunci când apare ameninţarea sub puterea exorcizantului – pe care spiritul celui exorcizat o simte şi de care este obişnuit să se teamă de ofertă a unui complex corporal şi mai prost, spiritul fiind obligat să aleagă. În trecut, cunoaşterea preotului şi puţina experienţă a lumii nu putea discerne realitatea de hipnoză, de aceea exorcizările puteau să se finalizeze prin a se arăta concret ceea ce a fost în om – răul – şi a-l numi pentru a fi perceput ca atare. Cei care erau puternici mentali determinau lumea să vadă efectiv o entitate astrală care constituia punctul de pornire sau de consolidare a cunoaşterii lumii “nevăzutelor”, alături de lumea celor percepute prin simţurile conştientizate în mod curent.
Astăzi, pe fundalul energiilor de vibraţie mare, şi mereu în creştere – pe care de multe ori doctorii nu le cunosc – un medicament poate să determine o pacificare a funcţiilor organismului, o echilibrare a emisferelor cerebrale, emisii mai mari sau mai mici ale glandelor endocrine care să conducă la ameliorarea substanţială a disfuncţiilor.