Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 16 august 2008

VALORI ŞI VREMURI TULBURI

Azi poate sa fie greu de indurat aparenta lipsa de valori, dar nu suntem oare exact ca si fetita din povestea fraţilor Grimm, care lucra din urzici sapte veste pentru cei sapte frati-lebede vrajiti de oameni inconstienti? Caci acesta este, cred, adevarul, rautatea are atata inconstienta spirituala, incat devine dureros de stiut cat de grea va fi indurarea caintei... Daca facem comparatie intre construirea unui drum si utilizarea lui... cati se gandesc cat de greu a fost el construit si cat de usor se poate merge pe el... atat de usor incat nimeni nu se mai gandeste la sudoarea si sangele cu care a fost el construit...

Poate ca nici nu trebuie. Poate ca cel ce a construit s-a gandit o clipa la onoarea ce i se va face din recunostinta... si totusi daca este constient de valorile in formare ale oricarei lumi, va primi cu demnitate onoarea de a i se pierde gloria in apele tulburi ale vremurilor... Vorbim de glorie, onoare si demnitate... dar nu este mai simplu sa ne pierdem in valuri, constienti ca numai asa ne putem continua incercarile, studiile, departe de valtori, zarva, tumulturi... Cei care fac zarva, care traiesc zarva nu se mai pot concentra la a-si continua cunoasterea, la a-si oferi puterile in continuare, la a nu se opri decat atunci cand moartea ne va desparti?... Putem alege, la fel ca si cei care aleg azi altceva...

Omul este un complex radiant de sunet si lumina (Doamne, de ce numai despre aura se vorbeste! cate se mai pot spune despre sunetul fundamental... dar tunetul strazilor este mai puternic decat sunetele corpurilor noastre, asa-i...). Asadar, exista o radiatie (si de lumina, dar si de sunet) care imprastie ca un far (si o antena) ceea ce este aici... sau oriunde in alta parte, este o chesiune de timp pana ce tot ceea ce este pe malul nostru va trece apa. Noi suntem prima "maimuta"...pana la cea de-a 101 sirul este inca lung... Dar poate ca aceasta constienta a noastra este pe undeva pe la jumatatea drumului, si clipa reunirii nu mai este atat de departe! POATE...

Un comentariu:

Andrei S. spunea...

Totul este posibil, în cele din urmă.

Gloria este o valoare personală... pe cînd a te pierde în volbura timpurilor este atît de impersonal. Fireşte că este preferată prima, dar oare cu ce cost?

Numai bine.