Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 14 august 2008

SIMPLE NOTE

Gândim prea aproape sau prea departe; nu ne-a învăţat nimeni să ne poziţionăm exact acolo unde este necesar: nu simţim dinainte, nu simţim în timp că trebuie să facem ceva. Simţim numai după ce s-a împlinit faptul...că nu ne trebuia aşa ceva... Sau poate ne trebuia, şi viaţa a pus punctul pe „i” trecând de plăcerea sau neplăcerea noastră??

2 comentarii:

Andrei S. spunea...

Poate că nu ne poziţionăm unde trebuie fiindcă nu am învăţat încă regulile "jocului". Apoi oferim o justificare ambigua pentru a ne amăgi în continuare. Poate...

Numai bine.

Cristiana spunea...

Da, da!!
Ne pierdem in justificari ambigue, cum bine zici, amagindu-ne, in loc sa ne cautam locul.
Si cred ca tocmai asta invatam aici, fiecare dintre noi, in tot felul de lucruri pe care le facem: asteptand intuitia sa vorbeasca, nu degeaba ni se lasa nestiinta directa, poate intelegem cu totii acest lucru.. Avem putere de orientare si intuitie, suntem oameni...
Avem intuitii, dar nu avem incredere in ele si ratam de multe ori... Prima idee este intuitie, apoi mintea alunga si fabrica segmente logice. Ratam momentul si ratam increderea in fortele proprii.
Si orientarea este intre cer si pamant, intre un rasarit si un apus... Nu degeaba ne facem semnul crucii, dar am ajuns sa il facem de frica, nu sa ne intareasca Dumnezeu in increderea pe care am putea-o avea: si in noi, si in Dumnezeu. Si ne intarim frica, si cu ea mergem mai departe..