Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 15 august 2008

DESPRE SINGURATATEA OAMENILOR INDIGO

Se spune ca oamenii indigo se simt singuri...
Nu numai oamenii indigo sunt in starea interioara de singuratate. Jumatate cel putin din omenire este asa... Si multi sunt indigo, violet, etc., sau vechi - cu toate culorile aurice fara sa fie ceva special in ei, vietuind dupa reguli vechi sau noi...
Subiectul - asa cum il stiu eu - este extrem de vast, cu trimiteri in foarte multe si complexe desfasurari de explicatii... Le voi da candva, atata cat le stiu si eu, caci desi am scris mii de pagini pana acum, nu este decat o palida imagine a unor inceputuri copilaresti...

Se pot urmari - asaaa, ca deschidere!!! - cateva idei:
1. In ultimele zece milenii ne-am obisnuit sa fim 'in lume'; inainte de potop (de fapt, fenomenologia ultimei glaciatiuni) eram fiecare cu sine insusi, cel mult ceva discutii mentale seara sau la cateva zile cu partenerul de viata si activitate; ne-am dezobisnuit insa de acest lucru... Dar vremurile se intorc, acum traim trecerea, si nu numai...
2. Suntem veniti pe acest Pamant din regiuni ale universului (universurilor) cu o densitate de stele si planete pe care mintea noastra nu o poate imagina dupa calapoadele cu care ne-am obisnuit, dar unde activam cam in felul 'omul si planeta', totusi activitatile sunt mari, multe, comune cu ale altora si ne simtim in aglomeratie mai mare decat am sta acum intr-un bazar oriental !!
3. Deschiderile de constientizare pe care cresterea permanenta a vibratiei medii planetare le creaza neincetat ne deschid memoriile tuturor corpurilor din sistemul corporal pe care il avem ca spirite intrupate, pentru manifestare; retrocognitia este o activare chiar printr-un plex special care se deshide undeva in fata sheii nasului;
4. Totusi, in loc sa ne simtim mai mult legati de lumea exterioara, subconstientul ne trimite semnale de nepotrivire cu lumea exterioara, caci oamenii sunt foarte diferiti unul de altul si aceasta creaza o stare de angoasa pe care nu ne-o putem explica. Inca. Suntem despartiti unul de altul, INCEPEM SA SIMTIM REALITATEA SI NU O ACCEPTAM , PENTRU CA NU NE-A PREGATIT NIMENI, NU NE-A ATRAS NIMENI ATENTIA, NU DISCUTA NIMENI ACEASTA TEMA... Dimpotriva citim ca suntem toti - una, si suntem, neindoios, dar la alte nivele decat cele ale constientului executiv, cu care traim de fapt in lume...

IISUS, PE CARE CU TOTII IL IUBIM (adica- asa cred - in fine sa fiu iertata daca am indraznit..) A SPUS CLAR UN LUCRU: NU AM VENIT SA ADUC PACEA IN LUME, CI SA DESPART PE TATA DE FIU, PE MAMA DE FIICA... etc. ADICA A VENIT SA ADUCA CONSTIENTIZAREA FAPTULUI CA FIECARE SUNTEM UN UNIVERS CARE FUNCTIONEAZA DUPA 'LEGI' PROPRII, chiar daca este normal sa dorim sa ne armonizam cu ceilalti. Ideea ramane aceea ca nu suntem identici, nu suntem la fel, degeaba cerem altora sa traiasca dupa cum credem noi, pentru noi insine, ca este mai bine, si mai bine... El a venit sa ne ceara, printre altele, sa fim noi insine... sa ne pregateasca de multe lucruri prin care se va exprima viata noastra, prin care sa ne acceptam CA FIIND DIFERITI UNUL DE ALTUL, dar sa ne acceptam si sa invatam unul de la altul.

5. Toata lumea se insingureaza, si este normal sa fie asa. Viitorul Pamantului, ATUNCI CAND VOM PLECA (si nu mai sunt nici 200 de ani pana ce toate grupurile spirituale care au venit aici in ospetie se vor intoarce acasa ... multi stiu azi acest lucru, pe toate cararile lumii...) VA FI SA RAMANA CATE UN OM SINGUR PE 2-3 KILOMETRI PATRATI... serios !! ... Fiecare va creste singur, va invata singur de la entitatile ajutatoare proprii sau dimensionale, va avea ca activitate ingrijirea biositemului locului unde traieste... ca un fel de Tom Bombadill al lui Tolkien.

Puneti cap la cap aceste informatii si ganditi-va ca ESTE NORMAL SA SIMTIM AZI SINGURATATEA, CACI NE REINTOARCEM LA VIATA DE LUCRATOR MENTAL PE CARE O AVEM 90% DIN VIATA NOASTRA ETERNA DE SPIRIT INTRUPAT. Perioadele care sunt asemanatoare celei de felul pe care il traim azi sunt rare, si date spiritelor umane pentru a-si cunoaste limitele maxime si minime la nivele de vibratie joasa..

Problema este sa depasim starea aceasta, chiar daca purtam tristetea in suflet. Este cu adevarat un fel de tristete, eu sunt cu 100 de oameni in jurul meu (chiar as spune mai mult: erau 100si vreo 2-3 si acum mai am inca o persoana numai in saptamana care a trecut :lol: dragi mi-s toti, Doamne) SI TOTUSI MA SIMT SINGURA SI DEZNADAJDUIESC DE MULTE ORI... cu o durere, cu un dor de... nu stiu ce... incat si ajutatorii mei astrali incearca sa ma incurajeze si cu greu reusesc... DAR MI SE SPUNE TOT TIMPUL: este normal, este normal... Ridic capul, zambesc, iau din nou creionul in mana si scriu, si vorbesc cu oamenii, si cu voi pe net... dar acolo, departe, nimic nu piere...
Am invatat sa-mi iubesc starea aceasta... e ca o melancolie buna, nu din cea rea... Ma propie mai mult de trecutul si de viitorul care stiu ca vor fi tot atat de frumoase ca si prezentul meu...
Toate sfaturile voastre sunt bune, sa iesim in VIATA, chiar sa tragem IN VIATA pe cei care sunt si ei cazuti pana in depresii... foarte adevarate depresiile acestea, chiar daca unii spun ' Fitze! fitze de om care n-are ce face...ia sa aiba 3-4 copii, un sot betiv, parinti agresivi, sefi turbati...'
Mi s-a spus si mie... unul din motivele pentru care unii se confrunta cu vieti pline de astfel de oameni (bine, nu extreme) este faptul ca NU FAC FATA FRICII DE SINGURATATE... VIATA PLINA DE COPII, SOTI, PARINTI, RUDE CARE MAI DE CARE, COLEGI PUHOI, etc. Atunci ajutatorii nostri ne ajuta prin astfel de vieti si numai astfel suntem motivati sa mergem mai departe.. Uneori strigam ca vrem sa mai fim si singuri... si pe urma fugim de acolo... pt ca suntem prea singuri...
Oricum, NU SUNTEM SINGURI !!! Asta este sigur !!!

7 comentarii:

demetra spunea...

Uneori-si parca din ce in ce mai des in ultimul timp...-si eu ma simt asa singura.Un dor adanc imi atinge sufletul si caut ceva, o rezonanta pe care rareori o simt asemenatoare cu a mea...
Desi am o viata armonioasa, o fetita care-mi zambeste stirbuta cu primii doi dintisori...si sunt fericita...am sentimentul ca nu sunt inteleasa...ca poate nu ma inteleg nici eu...
Interesant este ca, in mod paradoxal poate, simt nevoia sa ma izolez, ca ajunge sa ma bucure sa lucrez pamantul...o forma de reintoarcere in mine minunata.Singura si totusi imi simt natura divina.Si acea unda de lumina ce se roteste permanent deasupra mea ca o binecuvantare.
Am cautat atata timp oameni ca mine,cand ce imi lipseste este regasirea.

Cristiana spunea...

Draga mea, vremurile se schimba, devenim mult mai profunzi si vrem sa ne inconjuram de oameni asemenea noua, nu-i gasim prea des si atunci suferim... ne simtim singuri, de multe ori neintelesi... nici noi nu ne intelegem simtirile, gandurile...
Vremurile se schimba si simtim schimbarea in noi, doar ca lumea nu vrea sa se schimbe... Ai zice ca ar trebui toti oamenii sa simtim la fel... dar nici pe departe asa ceva...
Vremurile se schimba si nu ne mai intelegem nici noi - pe noi insine!! Avem impresia ca, daca nu mai suntem cum au fost parintii si bunicii nostri... nu suntem normali... dar cu adevarat schimbarile vine acum mult mai repede decat inainte... Inainte veneau razboaie, revolutii... acum vin schimbari de vibratie, lumina nu mai este cum era alta data, sunetele sunt parca altfel, pamantul este altfel, cerurile sunt altfel... Vedem , auzim, simtim, parca mirosim altfel...
Vrem atestari, sa stim bine ca nu suntem anormali... ca traim o normalitate...
Da, da, chiar traim o normalitate, Demetra!! Si se va accentua pe zi ce va trece!! Si va face lumea mai buna si mai dreapta!!
EU ASA CRED, DIN TOT SUFLETUL MEU!!

Cristiana spunea...

Ai atata sensibilitate, Demetra, abia astept sa-ti vad cum se umple blogul tau, vreau sa te incurajez...
Porneste cu noi la drum, este un drum deosebit de frumos!!!

demetra spunea...

Multumesc cu iubire.
Nu simt sa am ceva de spus pe un blog personal.
Dar ma simt aproape de tine si de Adrian(iluzia realitatii).
Am pornit si eu pe cale cu voi,dar acuma invat sa merg.
Va multumesc inca o data ca ati acceptat sa veniti aici, acum.Asa am pe cine sa tin de mana ca sa merg mai cu voiosie inainte.

Cristiana spunea...

Ai spus un lucru deosebit de bun, dupa parerea mea: SA MERGI CU VOIOSIE PE ACEST DRUM !!
Daca mai multi oameni ar simti si ar gandi asa... fata lumii cred ca s-ar schimba radical!!
Noi, multi din jurul tau, suntem pe aici nu ca sa te tinem de mana, desi ne oferim umarul drept sprijin la greu si bucuria de impartasit mereu! Suntem cu totii impreuna pe un drum, ne impartasim impresiile, experienta, invatam unii de la altii!!
Nu se stie niciodata cine pe cine duce de mana!!
Asa cum vreau sa scriu in acest week end pe blog, de multe ori avem senzatia ca suntem in groapa - dar suntem pe culmi de munte, care se valuresc doar usor sub pasii nostri, sau credem ca suntem pe varfuri... si suntem doar in denivelarile de pe fundul gropii !!
Asa ca... adevarat este ca nu stim niciodata cine pe cine duce de mana!!
Eu imi croiesc experienta la scris prin ochii celor care spun ca pasesc pentru prima data in aceasta lume!! Si mai departe sunt convinsa ca voi fi ajutata la fel, sau in fel si chip, de toata lumea, si vom invata cu toii ca totul este perfectibil, totul este explicabil, totul este de impartasit, de trait!!
Asa ca suntem impreuna, Demetra!!
Suntem mai bogati cu tine alaturi!!!
Fie-ti binecuvantata bogatia!!

Andrei S. spunea...

Da, cunosc acest sentiment. Dar nu mă mai întristează.

Mulţumesc.

Anonim spunea...

Woah! I'm really loving the template/theme of this site. It's
simple, yet effective. A lot of times it's tough to get that "perfect balance" between usability and appearance. I must say you have done a superb job with this. Additionally, the blog loads super quick for me on Chrome. Superb Blog!

Feel free to surf to my web site www.bestin.pl