Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 16 august 2008

CATE CEVA DESPRE COMPLEXITATEA UMANĂ

Vorbind despre complexitatea fiintei umane, sa va povestesc ceva interesant: am spus cuiva, mai de mult "In viata viitoare nu va mai fi scoala, nu va mai fi serviciu..." Dupa un timp, un preot clarvazator i-a spus aceleiasi persoane: "Nu... stai linistit, in viata urmatoare nu va mai serviciu pentru nimeni!..."
Omul nostru avea o intelegere mare (ii mai spunem "deschidere") a lucrurilor pe care nu le aflam decat de la o parte a lumii, a dorit sa stie de ce:
1) tocmai lui i s-a intamplat sa i se spuna de doua ori acelasi lucru si
2) nu va mai fi ceea ce pare a fi cel mai stabil lucru din lumea asta, cel mai frumos si cel mai normal... a invata si a munci... I-am explicat asa, simplu: omul este o complexitate practic necunoscuta inca, caci nu omul este tinta societatii noastre, cu politicul, cu socialul si comercialul ei.
Dar tocmai de aceea ramane o necunoscuta, desi cei care pot spune multe lucruri asteapta trecerea dintre epoci si timpul de dincolo de aceasta trecere traita de noi azi, pentru a veni cu multe lucruri ce se cer spuse. Deocamdata este timpul celor care nu pot, nu stiu, nu vor; timpul intregii lumi care POATE, STIE, VREA va veni, curand, foarte curand. Multi au stiut acest lucru si au impins aceste vremuri cat mai departe, crezand chiar ca le pot impinge - dar nu au facut decat sa estompeze niste realitati, sa le voaleze, sa le discretizeze. Dar vremurile merg dupa cum le face Dumnezeu, desi El ne valorizeaza pe toti, pe fiecare dupa timpul sau, dupa puterile si incredintarile lui. Omul ramane o fiinta atat de complexa, incat, orice as putea spune acum despre acest lucru ar tratat cu multa raceala, respect poate - dar nu prea multa acceptare. Inca.

Revenind la omul meu, sa luam in considerare ca omul este atat de complex in totalitatea lui, avand o cunoastere generala si o pricepere in aplicatia sa creativa atat de mare, pe care o scoate tot timpul la suprafata, dar este estompata de aceasta mass media ce are alte precepte decat cele care ar fi de notat cu adevarat. Nu este incurajat: cum incurajezi un om, scoate din el atat de multe si bune lucruri, incat ramai socat... Atunci se poate crede ca intr-un viitor foarte apropiat cand toate lucrurile se vor schimba radical pe acest Pamant, va putea DIN NOU, asa cum a fost odata (intr-o istorie care si ea a fost permanent mistificata) sa fie acel HOMO PANTOCRATOR pe care nu-l intelegem. Inca. Sa nu aiba nevoie de scoala pentru a cunoaste TOT ceea ce s-a gandit, spus, facut, scris, sa inteleaga legile descoperite si nedescoperite (pana acum) ale realitatilor planetare si spirituale ale acestui "colt" al universului... Sa poata sa regenereze planeta, sa faca astfel incat sa ea sa devina chiar asa... "o gura de rai" indeplina ramonie cu cerurile si cu pamanturile cele care deja sunt innoite si se innoiesc in continuare pas cu pas. Cei care au in destin sa ramana in continuare pe Pamant - nicidecum pentru o "karma grea" - ci sa ajute la acest proces extrem de complex ce se va desfasura pe planeta noastra incepand chiar cu 100-150 ani in viitorul nostru, au "deschidere" pregatiti de ingerii lor (ajutatori spirituali, entitati spirituale, astrale, dimensionale); sa nu credem ca altii nu au "deschidere": ei au numai necesitatea de a invata sa munceasca cu mana, caci aceasta este greutatea lor, atunci cand cu mentalul lor, pe alte meleaguri universice, sunt maestrii artizani ai spatiilor stelare... Nu se pot concentra la lucruri grosiere, cu corp grosier - dar Dumnezeu vrea ca TOTI sa poata sa fie astfel de maestri pentru orice fel de munca de pretutindeni, sa poata ajuta si pe cei care intra in evolutii in urma lor. AICI invatam aceste lucruri, putin cate putin, concentrandu-ne numai la cele care ne vin in fata, lucruri simple, dar foarte importante. Plecarea de aici a celor care nu au in programul destinului lor "deschiderea" nu este decat un timp (lung, o eternitate practic) de pregatire pentru o alta "escala", dintr-un viitor indepartat, cand vor fi pregatiti pentru alte "lucruri pamantesti" mai grele, mai complicate...
Sa nu ne lasam amagiti ca unii au si altii nu au deschidere: fiecare dintre noi suntem pregatiti pentru ceva, intr-un "candva" pe care il vom trai acum, aici, viata viitoare, aici sau in alte parti ale universului. Pare o poveste?! Dupa felul in care oamenii pot face o multime de lucruri azi - fara sa li se faca publicitate, caci nu este timpul lor - eu zic ca se poate... Dar daca deranjez cu ceva... sa fiu iertata...

3 comentarii:

Andrei S. spunea...

Foarte frumos... Citind această însemnare îmi aduc aminte că exista o vreme în care credeam că este posibil ca omul să poată face tot ceea ce îşi doreşte, desigur, în limita unor legi şi respectînd anumite condiţii.

Cînd eram mai prichindel îmi imaginam că puteam crea, cu gîndul sau printr-o mişcare a mîinii, realităţi fantastice, în care puteam face tot ce îmi doresc (mă jucam, zburam, cream diferite obiecte de care aveam nevoie). Un loc în care eram realmente fericit. Alteori îmi imaginam că puteam, tot prin puterea gîndului, să mă transport cu totul în altă parte, pe o plajă însorită, un deşert fabulos, sau o pădure misterioasă. Şi petreceam ore în şir imaginându-mi fel şi fel de lucruri magice. Petreceam astfel, o mare parte din timpul meu... Găseam foarte multă linişte în asta. În timp, însă, crescînd, mi-am spus că astfel de lucruri sunt doar o parte din imaginaţia mea şi nu m-am mai gîndit la ele. Dar ceva a rămas... şi aveam să redescopăr acel ceva după ani şi ani. E mai mult o nevoie (impropriu spus) de a redescoperi ceva, ceva ce am pierdut...

Întradevăr, suntem fiinţe excepţional de complexe(într-un anume sens, căci cred că undeva, în viitor, de preferat va fi simplitatea perfectă).

Numai bine.

Cristiana spunea...

Copiii au intuitii cu totul speciale, deosebite. Sub privirea consternate ale unei educatoare, cand aveam 4 ani mi-am vazut o secventa dintr-o viata anterioara. Probabil ca ceva era atat de schimbat la mine, incat m am trezit ca femeia urla atragand atentia celorlalti sa se uite la mine... Cateva seri la rand (eram intr-o tabara cu gradinita) m a tot intrebat ce am vazut, obsedant... Nu voiam sa raspund, era secretul meu...
Acum 10 am vazut toata viata aceea. Nu intelesesem cand eram mica mare lucru, normal, dar important era ca totul era uluitor de frumos.......
Ca si in trairile tale. Noi spunem acum "frumos", comparativ cu ceea ce traim azi, dar atunci STIAM CA TOTUL VA FI BUN PENTRU FIECARE DINTRE NOI, CHIAR DACA AVEA SA FIE GREU......
Te invit sa citesti, in cursul acestui an, tot ceea ce am scris deja despre Lemuria si Atlantida. Cred ca te vei regasi printre cele descrise acolo, imi cer scuze pentru indrazneala.
Deocamdata am probleme mari tehnice cu siteul pe care il pregatesc, insa si eu am acum experienta mai multa in prezentarea lucrurilor, in urma activitatii de pe blogurile mele, ceea ce ma determina sa remodelez ceea ce am scris pana acum. Dar in curand voi incepe sa public.

Andrei S. spunea...

Mulţumesc pentru sfat, deşi, încă de cînd mi-au căzut ochii asupra acelui titlu despre Lemuria şi Atlantida, răsfoind blog-ul tău, am vrut să citesc acele lucruri. Dar am hotărît să o iau de la început, sistematic.

Mulţumes încă o dată.

Numai bine.